LUMINI ŞI UMBRE LA SCHITUL DRAGOSLAVELE

Colţ de lumină în grădina patriarhului, Stavropighia Dragoslsvele este direct subordonată Preafericitului Daniel fiindu-i reşedinţă de vară, aceasta este un loc unde luminile şi umbrele istoriei şi actualitătii îşi fac loc deopotrivă.
Pornind din Câmpulung pe drumul Branului, “rar se află un peisaj mai impresionant, mai impunător, prin trăsăturile simple cu care natura ştie să te subjuge”, după cum descrie mirificul peisaj Ion Simionescu. “Munte, apă, pajişte înflorită se îmbină într-un tablou minunat … Ai înainte adâncimea văii Dâmboviţei în tot lungul ei”. Străbătând acest decor natural, pe nesimţite pătrunzi în Dragoslavele, vechiul loc de vamă de pe timpul lui Vladislav Vlaicu. Prin el au trecut cumanii, teutonii, în el a poposit şi regele Carol al XII-lea al Suediei. Cimitirul de la intrarea satului arată ferma împotrivire a ostaşilor noştri la avalanşa trupelor bavareze. Aici se află Schitul Dragoslavele, proprietate a Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române, pe o suprafaţă de 2,5 ha. Este o amenajare peisagistică integrată anasamblului de clădiri edificat după 1925 în stilul arhitecturii naţionale, după planurile arhitectului D. Ionescu-Berechet, pentru reşedinţa estivală a Patriarhului. Începand din 1929, aşezământul este reşedinta patriarhală de odihna. În acel an, preotimea muşceleană a construit o casă, pe care a daruit-o patriarhului Miron Cristea (luptator pentru unitatea ţării, primul Patriarh al României întregite, regent si apoi, intre 1938-1939, prim-ministru al Romaniei).
Biserica de lemn "Sf. Gheorghe" a schitului a fost construită de credincioşii din parohia Borsa din Maramures. Biserica este datată la 1661 si a fost adusa la Dragoslavele de Patriarhul Justian (1948-1977) in 1949. O amenajare peisagistică care datează din anul 1925. În perioada postbelică, arborii existenţi au fost defrişaţi, în parte doborâţi de furtună, creându-se, în locul acestora, o plantaţie de pomi fructiferi. De asemenea, din dotările parcului se poate menţiona şi existenţa unui pavilion din lemn de mesteacăn.
Vegetaţia arborescentă este reprezentată din specii de molid tei, pin, castan, plop alb, plop negru, mesteacăn, sălcii, Thuja, nemaipunând la socotrală aleile străjuie de bolţile cu trandafiri.
Dar toată această frumuseţe naturală dăruită de bunul Dumnezeu este umbrită de purtările oamenilor:

* După declaraţia Bisericii Ortodoxe şi a autorităţilor de stat, reîntregirea Bisericii Ortodoxe s-a înfăptuit prin Proclamaţia de la Cluj. Deci Episcopii, care s-au îndepărtat de popor, trebuie înlăturaţi. Astfel, între 27-29 octombrie 1948 au fost arestaţi Episcopii: Valeriu Traian Frenţiu de la Oradea; Alexandru Rusu de la Baia Mare; Ioan Bălan de la Lugoj; Iuliu Hossu de la Cluj; Ioan Suciu de la Blaj şi Vasile Aftenie de la Bucureşti. De asemenea, au fost arestaţi şi Episcopii romano-catolici: Augustin Pacha de la Timişoara, Anton Durcovici de la Iaşi, Iohannes Schefler de la Satu Mare şi monseniorul Ghica Vladimir de la Bucureşti. Au mai fost arestaţi mulţi protopopi, profesori de la şcolile Blajului şi alţii.
A urmat desfiinţarea mănăstirilor. La cele de călugări au fost aduşi stareţi ortodocşi, dar călugării nu au trecut la ortodoxie, aşa că unii au fost arestaţi, alţii au fugit.
Maicile călugăriţe de la Blaj, adunate în capelă, nu au voit să părăsească edificiul, Institutul Recunoştinţei. Dar noaptea de 31 octombrie 1948 a fost decisivă. Li s-a tăiat curentul electric şi ele au fost încărcate, cu forţa, de muncitori, în camioane şi capela a fost prădată.
La 1 decembrie 1948 apare Decretul nr. 358 prin care Biserica Unită încetează de a mai exista.
Episcopii arestaţi au fost duşi la Ministerul de Interne, la Bucureşti, iar de acolo au fost duşi ca prizonieri personali ai Patriarhului Ortodox Iustinian Marina, la Dragoslavele, în judeţul Muscel. Aici au răbdat de frig, foame şi izolare timp de patru luni.
Patriarhul credea că atitudinea lor este o încăpăţânare şi că după vreo patru luni vor ceda. A venit aici Patriarhul Ortodox Iustin Marina şi le-a propus să treacă la Biserica Ortodoxă, căci dacă nu vor trece, el, Patriarhul, îşi va lua braţul ocrotitor de pe ei şi vor fi duşi la închisoare. Atunci Episcopul Ioan Bălan de Lugoj a zis:
"Preafericite, dacă noi, Episcopii greco-catolici, am crede că Biserica Ortodoxă este adevărata Biserică a lui Cristos, în acest moment ne-am da semnătura, căci noi vrem să fim cu Cristos! Dar dumneavoastră nu aţi venit la noi cu argumente teologice, nici cu virtuţi creştineşti, ci ne-aţi arestat şi ne-aţi întemniţat. Hotărât, acestea nu sunt metodele lui Cristos! Dacă nouă, Episcopilor uniţi, Guvernul ne-ar fi propus şi promis că ne dă toată Biserica Ortodoxă pe mână, cu condiţia să-i arestăm şi să-i întemniţăm pe Ierarhii ei, sau numai pe unul din ei, noi ne-am fi dat viaţa, dar nu am fi acceptat. Deci viaţa ne-o puteţi lua, dar credinţa nu! Atâta vreme cât suntem în edificiile Bisericii Ortodoxe, suntem prizonierii ei."
Patriarhul a ieşit foarte gânditor. Un preot ortodox cu numele Baltazar (declară Episcopul Ioan Suciu) l-a întrebat pe Patriarh: "Ce zic Episcopii uniţi?" (adică: sunt gata să treacă la Biserica Ortodoxă?). Patriarhul, după o clipă de tăcere a răspuns: "E chestie de convingere!"
Preoţii care au fost arestaţi o dată cu Episcopii, au fost duşi la Mănăstirea Neamţ, unde au fost ţinuţi în condiţii foarte grele. Cinci din ei au semnat trecerea la Biserica Ortodoxă şi au fost eliberaţi.
De la Dragoslavele, Episcopii au fost duşi la Mănăstirea Căldăruşani, lângă Bucureşti. Aici au fost aduşi şi preoţii de la Mănăstirea Neamţ şi s-a făcut un singur lagăr, la 1 martie 1949.

*Nici Patriarhul Justinian nu a scăpat de prigona comunista. Pentru protestele sale fata de unele masuri abuzive ale regimului comunist, prin care mii de calugari si calugarite erau scosi din manastiri, Patriarhul a fost trimis in 1959 la schitul Dragoslavele, unde i s-a fixat domiciliu fortat timp de sase luni.

* Dar iată că la 18 ani de la “revoluţie” schitul Dragoslsvele intră iar în atenţia oamenilor locului şi nunumai, un cotidian central ne dezvaluie meandrele unei afaceri cu terenuri -11000 de metrii patrati –derulate sub sutana arhimandritului Pavel Toderită.
Afacerea imobiliară de la Mănăstirea Bistriţa a fost perfectată în luna martie, înainte ca ÎPS Teofan să fie ales noul mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, în perioada în care Prea Fericitul Daniel asigura locotenenţa postului. Aproape 11.000 de metri pătraţi de teren au fost vânduţi de mănăstire către două persoane fizice, Mihai Apopii, şeful Camerei de Comerţ şi Industrie din Neamţ, şi Dan Gavriliu, patronul firmei Petroflex, iar suma obţinută a fost cu puţin peste două miliarde de lei.
Arhimandritul Pavel Todiriţă, fostul stareţ al mănăstirii, a încheiat afacerea fără să aibă aprobarea Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Iaşiului, aşa cum cer reglementările BOR, iar aceasta a fost descoperită în urmă cu câteva săptămâni, imediat după instalarea în funcţie a noului mitropolit de la Iaşi.
„Vânzarea s-a făcut şi ilegal, şi necanonic. Spun ilegal pentru că, într-un caz similar, petrecut la Mănăstirea Vlădiceni din Iaşi, în care am făcut plângere penală împotriva notarului, cumpărătorilor şi chiar a mănăstirii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis pe 24 iunie admiterea cauzei.
Vânzarea de la Bistriţa este şi necanonică pentru că încalcă Statutul nou al BOR, Regulamentul de administrare a averilor bisericeşti şi o hotărâre de anul trecut a Adunării Eparhiale, potrivit căreia acest teren se putea vinde doar pentru a se cumpăra alt teren sau imobil în loc pentru mănăstire“, spune pr. Constantin Grigore, consilierul juridic al Arhiepiscopiei Iaşiului, delegat de noul mitropolit să ancheteze situaţia de la Bistriţa. Între timp arhimandritul Pavel Tideriţă şi-a dat demisia din funcţia de stareţ, plecând din mănăstire cu încă şapte călugări, adică un sfert din obştea monahală. Arhimandritul Vichenţie Mălău, stareţul de la Secu, a fost numit imediat interimar şi stareţ la Bistriţa. „Sunt încă în curs de preluare a gestiunii. Din câte ştiu însă, din banii obţinuţi pe terenuri s-au făcut dotări, s-au amenajat şi reamenajat nişte spaţii“, spune stareţul interimar.
Stareţul Todiriţă şi ceilalţi călugări plecaţi de la Bistriţa şi-au găsit refugiu în judeţul Argeş, la Dragoslavele, unde Patriarhia deţine o stavropighie, adică un aşezământ subordonat direct Patriarhului. Schitul Dragoslavele este, de fapt, reşedinţa de vară a Patriarhului, iar acum acesta este locuit de cei opt monahi din Neamţ. Arhimandritul Pavel Todiriţă nu a putut fi contactat telefonic, însă călugărul Gabriel, şi el plecat de la Bistriţa, susţine că au ajuns acolo „chemaţi de Prea Fericitul“. „Era nevoie de călugări aici, căci înainte era un singur părinte, care a plecat când am venit noi. Părintele Pavel a fost numit stareţ aici, dar deocamdată suntem în probă, nu ştiu dacă rămânem aici“, spune călugărul.
Se pare ca schitul de la Dragoslavele îşi menţine încă statutul de” închisoare patriarhală”
TG

BISERICA FLAMÂNDA SCHITUL MŞRCULEŞTI

Prima construcţie de biserică ,cunoscută sub numele de "Schitul Mărculesti" , s-a făcut În anul 1765 cu cheltuiala lui DUMITRU ROSETI , ispravnicul judeţului. Vechea pisanie avea următorul cuprins: IN NUMELE TATALUI SI AL FIULUI SI AL SFÂNTULUI DUH AMIN. INCEPUTU-S-A ACEASTĂ ZIDIRE DIN TEMELIE A ACESTEI SFINTEI ŞI DUMNEZEIESTI BISERICI, UNDE SE PRĂZNUIEŞTE HRAMUL 'SFINTEI ÎNĂLŢĂRI A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ŞI AL SFÂNTULUI MARELUI MUCENIC ŞI IZVORÂTOR DE MIR, DIMITRIE, PRIN OSÂRDIA ŞI CHELTUIALA SA DIMITRIE AGI MARCU BIV, VER PAHARNIC ISPRAVNIC FIIND ACESTUI JUDET, ÎN ZILELE MĂRIEI SALE STEFAN RACOVITĂ VOIEVOD, LA LEAT 1764, ÎMPODOBIND-O CU TOATE ZIDURILE IMREJUR DUPĂ CUM SE VEDE SI S-AU SAVARSIT IN ZILELE LUMINATULUI DOMN SCARLAT GHICA VOIEVOD, NUMINDU-L "SCHITUL MĂRCULESTI" ŞI L-AU ÎNCHINAT METOH "SFINTEI MÂNASTIRI CÂMPULUNG", ÎN EGUMENIA SFINTIEI SALE , PĂRINTELUI "CHIR DOSITEI ARHIMANDRIT, CARE SI INDEMNATOR SI AJUTOR AU FOST LA FACEREA ACESTUI SCHIT IMPREUNĂ CU "APOSTOL ISBASOIU", "BIVEL CLUCER", ZAHARIE DE AICI DIN CÂMPULUNG ŞI EPISTAT AU FOST LA ACEST SFANT SCHIT, LA LEAT 1765". În actul de fundaţie al schitului, scris de DUMITRU ROSETI , ctitorul bisericii se vede în ce împrejurări s-a construit aceasta biserică si cu ce menire. De cand DIMITRIE ROSETI era ispravnic al judeţului, zice documentul, era obiceiul ca de Înalţarea Domnului, să iasă egumenul mânastirii Câmpulung, însoţit de călugarii si preoţii de mir, pe varful dealului Flămânda, închipuind prin această ceremonie, evenimentul de pe muntele măslinilor de unde s-a înalţat Domnul. La slujba litiei luau parte orăşenii cu mic cu mare în jurul unei cruci de piatră, ridicată întru slava Înalţării Domnului. Dupa slujbă se dădea masă celor saraci şi apoi se ospătau boierii si negustorii. Mişcat de frumuseţea acestui obicei, ispravnicul Dimitrie Roseti ia hotărarea, în 1764, să înalţe cu banii lui o bisericăă. Locul a fost donat de jupâneasa Anastasia Gogu . Construcţia a durat un an şi în 1756 biserica a fost sfinţită chiar în ziua de Înălţare şi s-a numit "Schitul Mărculesti" în amintirea tatălui ctitorului întemeietor Marcu.La înfiinţarea acestui schit a fost îndemnător şi ajutător si arhimandritul Dositei de la mânăstirea Câmpulung, precum si APOSTOL ISBASOIU , bivel clucer din oras. După ce arată împrejurarile în care s-a construit această biserica, tot în hrisovul de mai sus se arăta şi scopul şi menirea ei: "CĂ SCHITUL A FOST ZIDIT NU NUMAI SPRE PODOABA ŞI ÎNCHINACIUNE ,CI MAI MULT SPRE A SE FACE ÎNTR-ÎNSUL BUNĂTAŢI, PRECUM: ÎNVĂ ŢĂTURA DE COPII, AJUTORUL DE SĂRMANI ŞI ALTELE, CĂCI PENTRU ÎNCHINĂCIUNE AU CREDINCIOŞII DESTULE BISERICI ÎN ORAŞ." Pentru ca să-şi îndeplinească această menire de binefacere, biserica a fost înzestrată cu câteva petece de pământ, cu o casă în mahalaua SF.ILIE, cu 10 lei pe luna de la vama Dragoslavele, 300 ocale de sare pe an de la OCNA TELEGA. Cu daniile primite de la ctitori şi de la alti binefacători ,ctitorul DIMITRIE ROSETI a hotărât să se facă următoarele binefaceri: 1) să se înzestrze în fiecare an câte trei fete sărace, două la Înalţare si una la SF.Dumitru, dându-i-se fiecăruia câte un rând de haine, o vacă cu lapte şi să se cheltuiască cu măritişul câte 50 de lei; 2) Să se îmbrace câte 5 săraci pe an, trei la Înălţări 2la SF.Dumitru, cheltuindu-se cu îmbrăcamintea lor câte 10 lei fiecare; 3) Să se plătească dascălului care învaţă copii câte 20 de lei pe an; 4) Pentru mâncarea şi bautura săracilor, la cele două praznice , să se dea câte 20 de lei pe an. Tot ctitorul a pus schitul sub epitropia vornicului CONSTANTIN FILIPESCU (cumnatul sau) şi a urmaşilor săi şi a pus blestem (al SF.PARINTI DE LA NICEEA) asupra celor care ar încerca vreodată sa strice asezamantul făcut de el.
Dintr-o veche fotografie se vede că biserica a fost învelită cu şindrilă şi avea numai o turlă în faţă, o clopotniţă, casa pe pivnita şi două chilii, totul fiind înconjurat de zid. Intre 1788 - 1790 schitul e distrus, ca urmare a invaziei oştirilor austriece. In 1792 este refăcut complet de ctitorul său şi apoi de municipalitatea orasului, însa în condiţii proaste.
A doua construcţie, îin 1873, s-a început în locul celei vechi, dar n-a putut fi terminată şi s-a ruinat. Între 1886-1890, fiind primar, biserica s-a reconstruit avand următoarea pisanie: "ACEASTA SFANTA SI DUMNEZEIASCA BISERICA CU PATRONAJUL INALTAREA DOMNULUI SI MARELUI MUCENIC DIMITRI S-A RESTAURAT DIN NOU, IN LOCUL CELEI VECHI, CARE ERA FONDATA IN 1765 DE DUMNEALUI ROSETI SPATAR DOTAND-O CU MAI MULTE BUNURI PE CARE LE POSEDA SI IN PREZENT, DIN AL CAROR VENIT S-A RESTAURAT." "La 1873 s-a pus piatra fundamentală de DL.ION IANCU ' primarul orasului Câmpulung şi terminând-o de zidit şi crapând s-a întrerupt lucrarea 13 ani, devenind o ruina" . La 1886 , DL.ISTRATE RIZEANU , primarul orasului, prin intermediul îndemnului bunului său simţ şi cu votul unanim al domnilor consilieri comunali, începând iarăşi lucrarea si terminându-o la 1890 ,sub arhipastoratul mitropolitului primat domnul dr.IOSIF GHEORGHIAN s-a sfintit la 19 august 1890 de INOCHENTIE PLOIESTEANUL , vicarul sfintei mitropolii. Preotul locului era CONSTANTIN STANCIULESCU , iar pictor, un anume BELIZARIE . Această biserică avea forma de cruce , cele două sanuri de naos formand braţele crucii, altarul mic c-o singură fereastră , tâmpla de lemn la mijlocul Naosului , turla Pantocratorului, construită din lemn, şi învelită cu tablă ca şi corpul întreg al bisericii, care avea câte trei ferestre. Deasupra pronaosului era sala pentru cor şi turla care servea şi de clopotniţă. Pictura din interior era cojită pe alocuri iar zidurile de afară cu multe crăpături, temelia fiind slabă, în urma cutremurului din noiembrie 1940, crăpaturile zidurilor bisericii s-au adancit, ameninţând cu prăbuşirea, ceea ce a dus la dărâmarea ei completă în 1942. Din documentele rămase se vede ca SCHITUL MARCULESTI n-a fost niciodată prea populat de călugari, pentru că, de la fondarea lui, ctitorul a înţeles să dea schitului alte directive decât acelea ale unei vieti monastice. Însuşi felul administraţiei schitului nu este acela al egumenatului sau al vietii de comunitate, caracteristică conducerii Mânăstirilor din secolul al 18-lea. Schitul a fost condus la îinceput de o epitropie liberă, compusa din mireni, din membrii familiilor ROSETI si FILIPESCU . Mai târziu, ei şi-au asociat si epitropia obsteasca a primăriei CÂMPULUNG .Documentele au păstrat şi câteva nume de epitropi şi îngrijitori care în ordinea cronologică, urmează astfel: APOSTOL ISBASOIU în 1775, ION IEROMONAH în 1770, IOACHIM IEROMONAH în 1798, HRISATE EROMONAH în 1840, PR.POPA PATRASCU în 1848, PROFIRE IEROMONAH în 1850, PR.HARALAMBIE în 1861, IONITA SEMESCU în 1861, PR.CONSTANTIN STANCIULESCU în 1863, PR GHEORGHE BANATEANU între 1916-1948, ultimul preot care a slujit la această biserică veche, şi din momentul când se transforma în biserică parohială, începând cu anul 1914 .

TG

FOCUL LUI SÂMEDRU O TRADITE CARE DISPARE IN MUŞCEL

« Hai la focul lui Sâmedru, hai la focul lui Sâmedru » strigă flăcăiandrii şi copiii alergând în jurul focului. Flăcările rugului dănţuie vesele – explozie de vitalitate, de lumină şi culoare în întunericul nopţii, iar bradul înalt, aprins în mijlocul lor pare o torţă uriaşă înălţată ca o rugă spre cer…
Focul lui Sâmedru, « ceremonialul nocturn de înnoire a timpului calendaristic » este un adevărat Revelion sătesc, cu multiple semnificaţii, ce are loc în noaptea de 25 spre 26 octombrie. Şi acum în timpurile noastre, păstorii români – la fel ca toate popoarele de origine celtică din nord-vestul Europei, serbează Anul Nou pastoral la o lună după echinocţiul de toamnă. Diferit de Anul Nou Agrar care începe odată cu germinarea seminţelor – adică primăvara, Anul Nou Pastoral este toamna.
Fiind legat de iernatul, împerechiatul şi gestatul oilor şi caprelor şi în funcţie de ritmul vieţii acestor animale, Anul Pastoral este împărţit în două anotimpuri egale : o iarnă fertilă între 26 octombrie – 23 aprilie şi o vară sterilă între 23 aprilie- 26 octombrie
Sâmedru este asociat cu moartea naturii, cu sosirea iernii si Este interesant în acest sens creaţia populară – credinţele, legendele, basmele existente, în care Sâmedru este un om obişnuit, într-o variantă fost păstor care trăia singur cu turma la munte, într-alta un păzitor de vaci. Cea mai interesantă însă este aceea care circulă în judeţul Muscel, în care este reprezentat ca un bărbat frumos care peste zi are înfăţişarea unui porc (simbolul zoomorf pentru spiritul grâului) - de fapt legenda care a inspirat “Povestea porcului” a lui Ion Creangă
Se spune că Sângiorz si Sâmedru poartă chei cu care incuie si descuie vara şi iarna – anotimpurile şederii oilor la munte sau în sat.

Focul lui Sâmedru

Este o ceremonie ca un scenariu al morţii şi renaşterii anuale a divinităţii pastorale, sugerat prin tăierea şi arderea unui brad – arbore considerat sacru, prezent în toate ritualurile magice şi de trecere la români.
Pregătirile se încep cu 2-3 săptămâni înainte, deoarece Focul lui Sâmedru este considerată cea mai mare sărbătoare pastorală, un fel de Revelion la care participă tot satul.. Pomenirile, precum si rugurile aprinse cu aceasta ocazie pe coamele dealurilor, la răspântii, în mijlocul satului, lângă ape – deci “locurile propice adunării spiritelor”, alături de veghea rituală, ţin de credinţa că la Sâmedru, morţii se fac moroi, vârcolaci, strigoi, muroni şi ieşind din morminte încearcă să-i chinuie pe cei vii. Aici intervine tradiţia focului ca element purificator.
Copiii şi tinerii strâng din timp cetină de brad, crengi, in ultima perioadă cauciucuri uzate, găteje şi uscături şi amenajează locurile unde se vor aprinde Focurile lui Sâmedru. În dimineaţa zilei de 25 octombrie, câţiva flăcăi însoţiţi de copii merg în pădure pentru a tăia brazii rituali, îi taie, îi curăţă de crengi apoi îi aduc şi îi fixează în locurile unde se vor aprinde rugurile funerare – în jur de 8-9 in oras, ridicând în jurul lor mai mult de un stat de om gătejile, uscăturile şi cetina strâsă cu săptămâni înainte. De multe ori înălţimea acestui brad este cât blocurile din prejur, aceasta în caz că se fixează orizontal în pământ. Când soarele apune şi întunericul nopţii începe să coboare, toată suflarea zonei –se strânge în linişte, ca pentru un ceremonial sacru, ritual. Copiii aprind cu emoţie focurile, iar când flăcările încep să se înalţe cuprinzând şi bradul ritual, atât ei cât şi tinerii încep să strige din răsputeri : “Hai la Focul lui Sâmedru, hai la Focul lui Sâmedru ! unde a mâncat lupul iedul mâââââ...!”. Femeile, pregătite cu coşniţe pline, împart ca la un ceremonial de înmormântare grâu fiert cu unt sau untură, colaci rituali şi lumânări, covrigi, păine caldă, brânză, lapte, nuci, mere, must ce a dat în fierbere etc. pomeni dedicate sufletelor strămoşilor, iar barbaţii plimba delaunul la altul sticla cu tuică.
În jurul rugului sau rugurilor, până târziu în noapte, toţi locuitorii zonei mănâncă, beau, spun snoave şi glume, cântă, joacă şi se bucură ca la o mare serbare, chiar dacă cei mai mulţi dintre ei nu cunosc motivaţia ritualului - celebrarea tainei renaşterii zeului prin ritul funerar de încinerare. Când flăcările se mai domolesc, flăcăii şi fetele nemăritate, perechile “aflate în vorbă” sar peste foc şi de reuşesc se spune că rămân împreună şi se căsătoresc.
Cel mai important moment al serbării este cel al prăbuşirii bradului încă arzând, direcţia în care cad cărbunii aprinşi – consideraţi sacrii, indică care dintre tinerii se vor căsătorii în noul an. Înspre dimineaţă, când rugul este aproape stins, oamenii pleacă la casele lor luând cu ei cenuşă şi cărbuni aprinşi pe care îi aruncă în grădini şi livezi pentru ca anul care urmează să aibă recolte bogate.
Focul lui Sâmedru a rămas un obicei viu, păstrat în multe localităţi din nordul judeţelor Argeş, Dâmboviţa,Vâlcea, în unele zone montane şi submontane din Muntenia, Oltenia şi Moldova, chiar dacă nu se mai cunoaşte semnificaţia iniţială, rituală – de fapt ca toate focurile de peste an, ceremonii practicate în mediul rural.
Tradiţii şi credinţe legate de ziua de Sâmedru

În Oltenia se crede că cine va ţine această sărbătoare cu sfinţenie, va fi ferit ca lupii să-i mănânce vitele.
În jud. Muscel se fac prognoze asupra vremii. Cum e vremea în ziua de Sâmedru, aşa va fi toată iarna. (Gherman Traian – Meteorologie populară, observări, credinţe, obiceiuri)
Dacă la Sâmedru e vreme frumoasă, toamna va fi lungă ( Gherman - idem)
În noaptea de Sâmedru, este obiceiul ca ciobanul să-şi aştearnă cojocul pe jos, în mijlocul stânei. Dacă se aşează pe el o oaie albă e semn că iarna va fi geroasă şi cu zăpezi grele, din contră oaia neagră vesteşte iarnă uşoară. Tot aşa luna este un bun indiciu. Dacă este lună plină cu cer senin, iarna va fi uşoară. Luna plină cu cer înorat, anunţă o iarnă aspră cu zăpezi mari şi ger cumplit.( V.Kernbach – Universul mitic al românilor))
Ultima oaie care iese prin strungă la muls în ziua lui Sâmedru, vesteşte cum va fi vremea: dacă e neagră a doua zi plouă, cea albă aduce vreme însorită.
Ciobanii pândesc spre dimineaţă cum se scoală oile. Dacă prima sculată este albă şi dacă va pleca în jos - spre sud, iarna va fi grea. De va fi neagră şi va pleca spre nord, iarna va fi uşoară.( Pamfile Tudor – Sărbătorile de toamnă şi Postul Crăciunului))
În afară de aceste obiceiuri pastorale, creştinii ortodocşi mai sărbătoresc în această perioadă doi sfinţi Dimitrie - Marele mucenic şi cel care în unele zone ale ţării se spune că ar fi fratele lui, deşi au trăit în în timpuri şi ţări diferite.
TG

ÎN 1898 CÂMPULUNGENII ÎŞI MAI OMAGIAU EROII

Anul 1898 a fost pentru câmpulungeni un an al omagierii eroilor neamului. Conducerea oraşului a hotărât sa ridice doua statui: în cinstea Maiorului DIMITRIE GIURESCU (1835-1877) şi Voievodului, descalecator, RADU NEGRU. Onoarea transpunerii în viaţă a idei a revenit sculptorului DD Mirea.
Iată cine a fost Maiorul Dimitrie Giurescu: În urmă cu 131 de ani, în 1877, s-a declanşat războiul, care pentru români a devenit de independenţă. Căpitanul Dimitrie Giurescu este numit comandantul unei companii de dorobanţi. În anul 1875 primeşte gradul de maior si comanda batalionului 1 din Regimentul 4 Dorobanţi. Batalionul dislocat la Câmpulung Muscel s-a transformat, cu începere de la 1 februarie 1877, în Batalionul 2 Muscel, în cadrul aceluiaşi regiment, care avea sediul la Piteşti. La data de 10 aprilie 1877, Regimentul 4 Dorobanţi a primit ordin să se deplaseze la Craiova, şi de acolo în zona de concentrare a marii unitati (Divizia 1 Infanterie) care avea misiunea să ocupe o poziţie de acoperire în zona Segarcea-Radovan, cu orientare spre Calafat. De aici înainte, muşcelenii vor acţiona spre frontul din Bulgaria. Pentru un scurt timp, au supravegheat comunicaţiile de la Plevna la Vidin, după care au intrat în dispozitiv de siguranţă cu două companii la Gigen-Mehala. Aceasta până la 5 noiembrie, când detaşamentul Slaniceanu a început deplasarea spre Rahova. La această dată, sub comanda maiorului Giurescu s-au aflat doua batalioane de dorobanţi, care au început deplasarea spre Rahova. Detaşamentul colonelului Slaniceanu ajunge a doua zi seara pe platoul de la sud de satul Selanovodea, la o depărtare de circa 4 kilometri de Rahova. Acolo inamicul dispunea de o cetate puternic întărită, având 3.000 de nizami, câteva sute de basbuzuci si cherchezisi si 4 tunuri. Pe baza ordinului dat de colonelul Slaniceanu, muşcelenilor lui Giurescu le revenea cinstea de a începe ei lupta în fruntea primei linii de atac. În afara de dorobanţii muşceleni ai maiorului Giurescu, în cadrul acestei linii au fost destinate sa acţioneze o companie de dorobanţi din Regimentul 4 Dorobanţi si un batalion din Regimentul 1 Dorobanţi. Comanda întregii linii întâi de atac o avea maiorul Constantin Ene. Colonel Slaniceanu a hotărât ca asaltul poziţiilor vrăjmaşe de la Rahova sa aibă loc în zorii zilei de 7 noiembrie 1877. În timpul înaintării spre poziţiile trupelor otomane, maiorul Giurescu îi îmbărbăta pe dorobanţi săi. Speriaţi de îndrăzneala si hotărârea cu care atacau ostaşii români, turcii au început să cedeze şi s-o rupă la fugă. Muşcelenii, la îndemnul lui Giurescu, cuceresc prima redută turcească de la Rahova. După luarea primei redute otomane, în faţa dorobanţilor muşceleni stătea o nouă misiune, aceia de a cucerii reduta "cea mare", care era apărată de forţe inamice mult mai numeroase. Cucerirea acestei redute s-a făcut cu mare greutate. Maiorul Giurescu se afla fruntea vitejilor săi îndemnâdu-i "înainte, băieţi!". În acel moment, un glonţ vrăjmaş l-a lovit drept în frunte. Maiorul "se prăvalii ca un stejar retezat... stropind cu sângele lui drapelul regimentului". Câinele credincios lui Giurescu, Tirex, care l-a însoţit tot timpul până în preajma redutei, văzându-şi stăpânul cu faţa însângerată, s-a apropiat de el, ca de un prieten drag, dar un glonţ ucigaş i-a curmat viaţa si credinciosului câine. Comanda liniei de atac a fost preluata imediat de maiorul Constantin Ene, dar, curând, un glonţ vrăjmaş i-a străpuns şi lui pieptul. "Tot înainte, puilor" - striga el către bravii săi ostaşi în ultimele clipe ale vieţii. În dimineaţa zilei de 9 noiembrie 1877, trupele române din Corpul de observaţie, conduse de generalul Lupu, au trecut Dunărea si au intrat în Rahova pe la nord. După câteva ore au intrat în redută şi trupele detaşamentului colonelului Slaniceanu. Un ziar din ţară anunţa în acea zi, de strălucita victorie cu următoarele cuvinte: "pentru a doua oara de la Mihai voievod, drapelul român fâlfâie pe zidurile Rahovei". În anul 1898, s-a ridicat un monument cu bustul maiorului Dimitrie Giurescu, în fosta cazarma a batalionului 30 dorobanţi de la Câmpulung Muşcel. Numele sau, ca de altfel numele tuturor eroilor aprigei încleştări din Războiul pentru Independenţă din 1877-1878, a fost şi va fi rostit întotdeauna cu stima si consideraţie de muşceleni.
TG
b30

BISERICA DIN CARCIUMA

Dupa 1990 multi campulungeni si-au insailat cate o afacere care sa produca cat mai repede bani. Astfel in cartierul Grui, la intersectia stazilor Dragalina cu Gruiului, mai precis la "ceas", a aparut una din multele carciumi de cartier, al carui nume ne duce cu gandul la una din melodiile fratilor Grigoriu, “La cabana trei brazi”. Si astfel a fost alinata setea locuitorilor din cartier, dar si a navetistilor de la ARO si GRULEN.
Disparitia celor 2 intreprinderi a dus la faliment locatia, care si-a schimbat vremelnic stapanul. Cu toate acestea, arhitectura si spiritul de gospodar al proprietarilor a facut ca locul acesta sa fie intretinut, in curatenie, cu alei pietruite, gazon si imprejmuit cu un gardut foarte cochet.
Iata ca in anul 2007 intamplarea face ca in vechea carciuma de cartier sa fie amenajata o biserica ortodoxa. Se simtea lipsea unui astfel locas de cult, dar transformarea carciumii in biserica a pus foarte multe semen de intrebare locuitorilor din zona. Insa dupa nici un an, locul cu pricina arata ca o stana fara caini. Lantetii si ulucile gardului au disparut, urzicile si balariile se agata de poalele hainelor, iar cosurile de gunoi sunt golite cu ajutorul cainilor comunitari, care le rastoarna. Ce putem intelege privind aceasta priveliste groteasca? Ori preotul nu este un bun gospodar, ori acesta asteapta ca enoriasi sa voteze un primar mai cucernic care sa isi puna subordonatii sa curete spatial domnului. Sa ma bata Dumnezeu daca am hulit dar ma doare sufletul cu gandul la marii preotii ai neamului nostru. In rest numai de bine.

TG

PICTORUL NELU CONSTANTIN

Este o mare bucurie pentru noi, cei care privim de pe margine, de ani buni activitatea de creaţie din aceste locuri binecuvântate de Dumnezeu, vatra voievodala a tarii unde s-a creat spiritualitatea unei părţi a neamului nostru, ma bucur ca am asistat la momente de referinţă în viaţa artistică a comunităţii noastre, precum cel de acum, 70 de ani de viata, 50 de activitate pictorul NELU CONSTANTIN
Faptul că în Câmpulungul Muşcelului, tradiţia în domeniul artelor plastice nu cred să aibă egal în multe alte localităţi româneşti, de mai bine de 45 de ani se desfăşoară o activitate organizată după criterii estetice recunoscute şi unde au expus zeci de talente, unele de notorietate naţională, este un motiv de bucurie şi satisfacţie. Adevărul că aici, de 30 de ani îşi duce activitatea meritorie, cu unele intermitenţe, cenaclul plasticienilor „Ion Negulici”, unul din primele care au activat în ţară, dovedeşte că oameni inimoşi şi-au dat o parte din sufletul lor pentru ca frumosul, arta, să fie la îndemâna oamenilor şi acest lucru nu este deloc de neglijat.
Câmpulungul a avut mari animatori culturali. Şi în domeniul artelor plastice ei au fost prezenţi pe simezele acestei urbe, evidenţiind un potenţial artistic de valoare.
Mediul spiritual de care beneficiază Câmpulungul se datorează prezenţei, la tot pasul, a dovezilor de cultură menite să susţină concret autenticitatea şi adâncimea ancestrală a rădăcinilor lor.
Actualilor moştenitori ai acestor locuri (ne referim la plasticieni) le este justificată mândria locală şi le este îndreptăţită dorinţa de a participa direct, la procesul de continuitate impus de valorile istorice ale locului.
De o inegalabilă măreţie şi neasemuită frumuseţe le sunt toate faptele de istorie chiar dacă greutăţile provocate au „lucrat”, temporar şi aici. Să nu uităm: din toate se învaţă câte ceva. Datorită încărcăturii istorice, oraşul a devenit punctul de atracţie al unor personalităţi marcante făcând din această aşezare o veritabilă capitală a elitei naţionale. Printre plasticieni urbei a caror calitate este de necotestat se afla si maestrul NELU COSTANTIN fiu al muscelului, din comuna Bajesti,loc binecuvantat de Dumnezeu unde a vazut lumina zilei acum 70 de ani - si ca urarile de viata lunga sa nu fie singure s-au adaugat si cele pentru 50 de ani de activitate artistica.
Jcoaca sa cu penelul a inceput in ani 60 sub atenta indrumare a pictorului muscelean Alexandru Donici care i-a insuflat dragostea pentru natura.
La sfarsitul saptamanii trecute in prezenta unui numeros public la galeria Arta a avut loc vernisajul retrospectiv al operei maestrului. Emotionat a multumit tuturor invitatilor care l-au elogat pentru opera sa dar si pentru modul exemplar in care conduce destinele cenaclului Negulici.
Iata cateva date despre maestrul Nelu Constantin :
Este nascut in anul 1938 la Bajesti-Muscel. A absolvit "Scoala Tehnica I.C.S.H. Hunedoara" in anul 1962, fiind de profesie sudor si "Scoala de Arte Plastice" - Campulung, promotia 1969, profesor Al. Donici.
Membru fondator al Cenaclului de Arte Plastice "Ion D. Negulici" din anul 1970 si presedinte in 1998.
Pe langa pasiunea sa pentru pictura, este preocupat si de teatru.
Participari, Abordari, Aprecieri...
A participat cu lucrari de pictura la majoritatea expozitiilor colective si de grup organizate de Cenaclu la Campulung si alte localitati din tara in perioada 1967-2004 alaturi de artisti plastici locali cunoscuti. A avut expozitii personale in 1972 la B.T.T.; in 1974 la sala ARTA; in 1975 la Casa Armatei; in 1978 la Sala ARTA (toate in Campulung); in 1978 la Tehnic Club - Pitesti; in 1980, 1982, 1987 la Sala ARTA - Campulung.
A participat la tabere de creatie organizate in anul 1967 la Rucar; in 1970 la Bajesti; 1999 si 2000 la Voina (toate in Muscel).
Tehnica pe care o abordeaza este uleiul, guasa si ceracolorul; genurile abordate sunt peisajul, natura statica si portretul.
Numele sau este mentionat in mass-media locala si judeteana. A avut numeroase aparitii la televiziunea locala.
Unele dintre lucrarile sale au fost achizitionate in Campulung, Pitesti, Bucuresti si in strainatate.

"Imi place cum lucreaza baiatul asta din Muscel. Are culori pure si sensibile. Tablourile lui au lumina si stralucire; se cunoaste ca zona ii influenteaza opera " (Pictor Ion Morariu, la Expozitia Republicana de Arta)

"Nelu Constantin este mereu in cautarea motivelor sale preferate, a acelor aspecte din natura pe care coloritul si felul sau de executie pot asa de bine sa le evoce. Cu timpul a cucerit maiestrie profesionala care i-au permis o larga posibilitate de miscare in sfera limbajului picturii( Prof. Ligia Irimescu)
La multi ani maestre!
TG.

UPS!!! Si CNSAS vrea sa fie bagat in seama

Biroul Electoral Central (BEC) a solicitat, , birourilor electorale ale oraselor si municipiilor sa transmita datele cerute de CNSAS referitoare la candidatii la functia de primar si la cea de presedinte de Consiliu Judetean. Informatiile, respectiv denumirea formatiunii politice de unde provin candidatii, numele si prenumele acestora, cele anterioare daca este cazul, numele si prenumele parintilor, precum si data si locul nasterii vor fi transmise prin e-mail atât la BEC, cât si la CNSAS. Conducerea Colegiului CNSAS a mers, joi, la BEC pentru a solicita listele complete cu candidatii pentru alegerile locale, urmând sa fie verificati prioritar pretendentii la primariile marilor municipii si la presedintia consiliilor judetene. Numai catindat sa nu fii.

tg

FRATII CANDIDATI VA TREBUIE Certificatul medical

Certificatul medical

Din » surse » demne de incredere va informam ca :
Senatul a adoptat tacit doua proiecte de lege potrivit carora membrii birourilor electorale de circumscriptie, inclusiv presedintii acestora, trebuie sa aiba un certificat emis de medicul de familie, care sa ateste ca au capacitatea psihica si fizica sa îsi desfasoare activitatea în ziua votului. Termenul de adoptare a celor doua proiecte a expirat saptamâna trecuta. Este vorba despre propunerea legislativa pentru modificarea si completarea Legii nr. 373 din 2004 privind alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si propunerea legislativa pentru modificarea Legii nr. 67 din 2004 privind alegerea autoritatilor administratiei publice locale, amândoua initiate de catre deputatul PDL Bogdan Cantaragiu. Cele doua proiecte prevad aceleasi conditii care trebuie sa fie impuse membrilor birourilor electorale de circumscriptie si în cazul alegerilor locale, si al alegerilor generale. Astfel, „persoanele din rândul carora sunt trasi la sorti presedintii si loctiitorii acestora (birourilor electorale de circumscriptie – n.r.) trebuie sa dovedeasca cu un certificat emis de medicul de familie ca au posibilitatea fizica si psihica de a-si desfasura în bune conditii activitatea în sectia de votare în ziua votului“. De asemenea, ceilalti membri ai birourilor electorale de circumscriptie, desemnati de partidele care participa în alegeri, „trebuie sa dovedeasca cu un certificat emis de medicul de familie ca au posibilitatea fizica si psihica de a-si desfasura în bune conditii activitatea în sectia de votare în ziua votului“. Proiectele adoptate de Senat arata ca partidele „trebuie sa aiba în vedere“ desemnarea ca membri ai birourilor electorale numai a persoanelor care au acceptul medicului de familie.

TG

NE UITAM VETERANII

NE UITAM VETERANII

Un vechi proverb spune “Cine nu are batrani……..”
Iata ca acest proverb si-a pierdut intelesul sau, datorita neglijentei administratiei locale si nu in ultimul rand al comandantilor militari din garnizoana.
Prin Hotararea de guvern Nr.1222/2007s-a dispus sarbatorirea zilei veteranilor de razboi in fiecare an in 29 aprilie restabilindu-se astfel o traditie ce dainuia din 1902 din timpul Regelui Carol I. In luna noiembrie 2007 Parlamentul a adoptat si Presedintele a promulgat Legea 303/2007, care consfintea aceasta sarbatoare «In semn de recunoastere a meritelor veteranilor de razboi pe campurile de lupta pentru apararea independentei, suveranitatii, integritatii teritoriale si a intereselor Romaniei. »
La aceasta sarbatoare sunt omagiati si martirii neamului romanesc din decembrie 1989, deopotriva cu cei din teatrele de operatii in care a participat Romania. Sunt de-a dreptul trist vazand nepasarea de care a dat dovada administratia locala si in acelasi timp, factorii de raspundere militari din garnizoana, care au trecut cu vederea acest eveniment, mai ales ca, ministrul apararii Teodor Melescanu remarca : « pentru noi, veterani sunt si cei care au luptat in teatrele de operatii iar responsabilitatile pe care si le-a asumat acum armata romana, in noul context euro-atlantic, sunt foarte mari ; va cer sprijinul si atentia pentru a-i ajuta si pe cei mai noi veterani care poarta urmele misiunilor pe care le-au indeplinit in teatrele de operatii unde au participat ». Sa nu uitam, ca militarii vanatori de munte, chimisti si, nu in ultimul rand jandarmi, au participat la misiuni in Somalia, Angola, Irak, Afganistan, Balcanii de Vest. Cu atat mai mult este de acuzat lipsa de interes a oficialitatilor. Putem insa sa le « aprecim » gestul de neglijenta, indreptand lucrurile in foarte scurt timp, prin prezenta la vot.

T.G.

Unitatea de chimie din orasul nostru a fost in fierbere. 15 ofiteri au pasit cu stangul, ca la armata, pe drumul batatorit al carierei militare, fiecare dintre ei, opt doamne si sapte domni, avand in ranita bastonul de maresal. Festivitatea i-a emotionat pe toti cei prezenti deopotriva, o lacrima aparand pe obrazul veteranilor comandanti care rememorau cu nostalgie momentul trait de ei in urma cu ani cand aveau aceleasi sentimente de mandrie. Promotia 2007 de academie si 2008 centrul de pregatire curs de baza, a fost felicitata de comandantul centrului, colonel Radu care i-a indemnat sa noteze cu litere de-o schioapa, in cartea de aur a vietii lor, acest moment.
In mod paradoxal, aceasta data reprezinta un sfarsit si un inceput - cei 15 terminandu-si sistemul de pregatire, moment in care au inceput cu adevarat cariera militara, regasindu-se in statul de organizare al armatei romane, in cea mai frumoasa functie, aceea de comandant de pluton.
Este un moment inaltator de care trebuie sa tina seama cei 15 ofiteri, pregatirea continuand in timp pentru a deveni profesionisti adevarati, acum nemailuptandu-se cu notele ci cu calificativele, care le va scurta sau lungi drumul pe care au apucat.
Ofiterul trebuie sa fie ca picatura de apa, tenace, pana la indeplinirea la timp si in totalitate a misiunilor in tara si in strainatate, fiindca, indiferent unde se vor regasi in timpul carierei, tot ofiteri ai armatei romane vor fi. Este important, dupa parerea mea, ca de-a lungul carierei sa respecte juramantul dat tarii, iar onoarea si gloria va fi a lor; si nu in ultimul rand: NIHIL SINE DEO!

T.G.

VIVAT MUZICA!!!!!!

Dragii mei, mai mult sau mai putini cititori, mi-e dor. Veti spune, si ce daca.!.
Nu esti singurul care patimesti acum in prag de primavara. Prea multe s-au adunat in acest 1 martie. 50 de ani de premii Gramy, 40 de ani de Cerbul de Aur, 40 de ani de Phoenix. Cum va spuneam, imi este dor de muzica adevarata. Elvis, Fogarty, Queen, Tina, iar in fruntea acestora, Beatles, care sunt ca niste sfinti ai muzicii.
Vreau jazz, rock, pop si ce-o mai fi. Da, dragii mei copii, de astazi, vreau muzica adevarata.
Chiar daca este vorba de muzica, mai deschideti din cand in cand cate un dictionar si veti fi surprinsi cate nume sonore, de acum clasici, au fost dati uitarii. Dar, oricand ar putea umple stadioane cu fani.
Si nu in ultimul rand, cei 40 de ani de cerb, fac parte din cultura noastra nationala, chiar daca s-a ratacit prin Carpati, utiand de succesiunea anilor.
Da fratilor, dupa cele scrise pana acum, ma simt foarte indreptatit sa spun ca doresc muzica adevarata, fara scandal si fara plagiat.
Va las pe dumneavoastra sa alegeti intre Phoenix si Salam. Vivat Muzica!
In rest, numai de bine.

T.G.

LOVITURA DE TEARU, KOSOVO ARE URMARI IN ROMANIA

Autoritatile de la Craiova au transmis astazi la ora 8:00 Parlamentului declaratia prin care oltenii isi declara unilateral independenta. Printr-o miscare total neasteptata, oltenii separatisti din Dolj, inspirati de precedentul kosovar, si-au declarat independenta, cu sprijinul tacit al Chinei, Burkinei Fasso, Guyanei Franceze si Tarii Bascilor, desi din Tara Bascilor inca nu au primit confirmarea in scris, faxul bascilor fiind defect. Prefectul a fost capturat si sodomizat Reprezentantul Guvernului in teritoriu a fost capturat de fortele separatiste, aplicandui-se o bataie rupta din rai sau din filmele cu Van Damme, precum si alte rele tratamente, tipice Sodomei, dar mai ales Gomorei.Circa 4000 de olteni au invadat astazi strazile noii capitale, Craiova, scandand sloganuri diverse, printre care: "Arunca-mi, ba, dimigeana aia!" Ia prazul, neamuleeeeee", "Hai Craiova!", Jos Guvernul" si "Unde fusasi tu, Americo, pana acum?!" Emblemele statului sunt cel putin ciudateDrapelul noului stat, Oltenia, este tricolor, cu doua prazuri incrucisate, simbolizand lupta pentru independenta a oltenilor, precum si puterea economica a acestora. Imnul va fi celebrul cantec "Spune, spune, hot batran", deosebit de popular printre hotii de cai in perioada dintre cele doua razboaie. Sediul Imprimeriei Nationale din Craiova este deja in mainile fortelor separatiste, care au inceput deja sa tipareasca noua moneda, denumita sugestiv "Francul". Valoarea nominala a unui Franc este de un Euro. Cu toate acestea, prin satele din Dolj se zvoneste deja ca "A murit Francul". UDMR sustine ca e un fapt normal "Valorile nationale ale minoritatii oltenesti au dus astazi la indeplinirea dezideratului de veacuri in regiunea Tinutul Oltenesc. Somam autoritatile de la Bucuresti sa recunoasca de urgenta noul stat, care beneficiaza deja de o ampla recunoastere internationala", a precizat pentru times.ro Marko Polo Bela.UE ar cam fi de acordComisia Europeana a fost informata despre demersul separatist al oltenilor, membrii acesteia declarand: "E ceva de semnat? Dati-le incoace, sa le semnam si astora. De unde sunt? Din Balcani? Dati la semnat, ca ne prinde noaptea aici printre hartoage!" dupa care au plecat la masa, lasand Romania in aer. Vadim Tudor e contrariat "Recunosc ca e o miscare neasteptata a oltenilor, care mi-au transmis deja ca Doljul a fost epurat de unguri de peste 100 de ani si ca ma vor de urgenta la Craiova la carma tarii. Voi vedea in continuare ce parere au si generalii mei si voi lua o decizie. Mi s-a adus la cunostinta ca exista mari stocuri de medicamente in Craiova, deci e cu atat mai tentant!" Si Oltul e in fierbere Cazanele de tuica fierb de azi dimineata la capacitate maxima si in Judetul Olt, ai carui locuitori sustin ca Doljul le-a furat statul si emblema nationala, ceea ce va duce posibil la un razboi intra-etnic. Ar mai fi, evident, si problema zaibarului, care nu poate fi transata decat printr-o confruntare armata.Ramanem in continuare cu ochii pe situatie, asteptand si comunicatul oficial al Guvernului, care probabil nu va recunoaste independenta noului stat.

MILITARII ROMANI COWBOYS MODERNI

Intamplator sau nu, a facut sa-mi desfasor activitatea cu si in preajma armelor de foc, munitiilor reale si a explozivilor, mai bine de 30 de ani. S-a spus peste tot ca armata este o adevarata scoala a vietii indiferent de sex.
Acolo, in armata, mai mult sau mai putin, te invata sa folosesti armamentul din dotare in situatii de « lupta », adica in razboi si aceste antrenamente nu au alt scop decat de a face din acesti militari « killeri ».
Prevalandu-se de toate aceste prevederi existente in timp de pace, privind regimul armelor si munitiilor, in proiectul propus de Ministerul Apararii Nationale, se are in vrdere portul armamentul si in timpul liber mergand pana la a da voie sa se traga fara somatie in situatii limita, ganditi-va ce se va intampla daca propunerea de lege privind portul armamentului individual pentru militari se va extinde si pentru alte situatii decat cele militare. Si astfel, cadrele militare vor umbla inarmate si in afara unitatilor cu armamentul avand munitie de razboi si riscand sa fie suparate de vreun « smecher » !? gata evenimentul deosebit.
Datorita acestei facilitati, la randul lor, cadrele militare inaramte, imbracate civil devin posibile tinte pentru cei dornici sa-si insuseasca armamentul acestora si, inca o data !? gata alt eveniment deosebit.
Un alt motiv de ingrijorare este pentru mine si nu numai, expertizarea psihiatrica facuta superficial militarilor de toate gradele, aceasta ducand, printre altele la suicid, dealtfel in continua crestere; o alta influenta negativa asupra comportamentului militarilor o are stresul, care de cele mai multe ori, duce la un consum excesiv de alcool, acesta putand dauna relatiilor umane, care poate duce chiar la folosirea fara discernamant a armamentului din dotare. Sa nu credeti ca sunt adeptul povestii « drobului de sare », dar am vazut destule in viata mea de APV-ist asa ca, mai gaditi-va domnilor guvernanti daca dati liber la portul armamentului cu munitie de razboi in afara programului, chiar daca beneficiarii acestor prevederi sunt militari.
In rest, numai de bine.
T.G.

VREAU SI EU O ZI, SA IUBESC

Ziua Naţională, Ziua Muncii, Ziua Femeii, Ziua … cui vreţi dv. E plin de zile „cu dedicaţie”, iar dacă o ţinem în ritmul în care fiecare mai poate găsi o zi care, neapărat, trebuie sărbătorită, cine ştie la ce ajungem să sărbătorim, poate chiar 365 de zile din 365!. Ca, de pildă, „Ziua Internaţională de Luptă Împotriva Sobolanilor”, „Ziua Internaţională a celor cu ochii verzi”… Comedia poate fi fără sfârşit. Ei, şi ce face fiecare de ziua lui, care nu-i doar a lui? Cum o sărbătoreşte? „Ziua Muncii” se sărbătoreşte prin nemuncă. Toţi vrem o zi fără muncă pentru a sărbători… munca. Încet, apropiem flacăra de deget: „Ziua îndrăgostiţilor”. Care bate la uşă. La noi de două ori. O dată cosmopolit, de 14 februarie, şi o dată neaoş, de 24 februarie. (E ca la sărbătorile creştine – unele pe stil vechi, altele pe stil nou.) Ei, da, veţi zice, „Ziua îndrăgostiţilor” trebuie sărbătorită… „cu dragoste”. Dar de cine? De cei îndrăgostiţi doar? Şi de ce durează „Ziua Îndrăgostiţilor” doar o zi? Când ea ar trebui să dureze 365 de zile şi s-o sărbătorim în fiecare an!
Oricum, cosmopoliţi cum suntem, deschişi spre tot ce vine dinspre occidentul (apropiat sau îndepărtat), noi ne-am asumat foarte repede „Ziua Îndrăgostiţilor”, dar atât de organic, de parcă am fi sărbătorit-o de la începutul lumii. A prins ca şi telefonia mobilă! Şi suntem mai zeloşi în a o sărbători chiar decât cei care au lansat-o… pe piaţă, într-o variantă cu aură religioasă, „Valentine’s Day”.
Cred că sărmanul Sfânt Valentin, cel sacrificat pe altarul iubirii, altfel decât Romeo şi Julieta, fiind executat pentru că a slăvit iubirea şi tinereţea, văzând cum e omagiată jertfa sa, şi-ar retracta ceea ce a susţinut, simţindu-şi întinate idealurile sale.
Propagandistic, „Ziua Îndrăgostiţilor” tinde să bată orice altă zi. Pentru că ce nu facem noi în numele dragostei!? Să nu se înţeleagă greşit, nu sunt împotriva acestei zile, ci împotriva deturnării ei de la sensurile sale profunde, fiind confiscată de cei care iubesc, mai presus de orice, banul! Adică „ochii dracului”. Şi nu pe Dumnezeu, care „e iubire”.
Nu ştiu ce şanse mai are „Dragobetele” care, oricum, vine cam „târziu”, la zece zile după ce „Valentine’s Day” îi cam „epuizează” pe îndrăgostiţi. Lor le-ar mai rămâne să facă ceea ce, în tradiţia populară, se făcea de „Ziua Îndrăgostiţilor” la noi acasă: să se ia de mână, să meargă pe dealuri, să culeagă ghiocei, viorele, busuioc, să le pună la icoane şi apoi să le folosească la „vrăji” de… dragoste. Sau fetele să adune apă din omăt sau de izvor, cu care, spălându-se, să poată să devină şi mai frumoase şi mai drăgăstoase. Căci, finalmente, tot „Dragobetele sărută fetele”! frate.
„Ziua Îndrăgostiţilor”, dacă tot ne-o asumăm, ar trebui să fie o zi de sărbătoare, o „zi liberă”, ca şi „Ziua Internaţională a Muncii”, pentru că, după o zi de muncă, rămâne prea puţin timp pentru a da dragostei ce-i al dragostei. Ortodocşii au făcut din această zi sărbătoare, marcând în calendar „Aflarea capului Sfântului Ioan”. În tradiţia populară, de Dragobete flăcăii, după un ritual strict, se făceau „fraţi de cruce”, iar fetele „surori de cruce”.
Cred că ştim prea puţin despre ceea ce a însemnat/înseamnă această zi în viaţa noastră, ca să-i putem valorifica semnificaţiile în termeni contemporani.
Şi-atunci, nu-i de mirare „dictatura” „Valentine’s Day”!
Dar, până la urmă, cei care câştigă de pe urma „Zilei (zilelor) îndrăgostiţilor” nu sunt îndrăgostiţii, cât comercianţii. Ceea ce mă face să exclam, ca unul care exclude comerţul din ecuaţia dintre el şi ea: „Lăsaţi dragostea să vină la mine!”

In rest numai de bine.

TG.

O MAI FI LOC DE UN PARTID?

Inteb si eu ca din 89' prea apar ca ciupercile dupa ploaie;
Partidul e în toate, e-n cele ce maine………………
Am învăţat să trăim în umbra lui, l-am perceput de fapt dintotdeauna ca pe o structura superioară păturii muritorilor de rând şi ne-am obişnuit să înghiţim în sec, pentru că altfel nu se poate. L-am numit în multe feluri. PCR, PSD, PD-L, PNL şi tată şi mamă, dar bizar tot noi l-am numit, tot noi l-am injurat in revolutii de bucatarie. N-o să ştim niciodată cine sunt păpuşarii, dar spectacolul face parte structura noastra româneasca. Ne face să urlăm, să înjurăm, să credem că ştim, să comentăm şi să uităm de noi. Ne ţine ocupaţi şi, timp PATRU ani ne luptam sa schimbăm marionetele.
Tu ce mai faci, române?
Ştii ce face primarul, vicele, consilierii, unde ne sunt senatorii, deputatii şi pe unde a mai fost preşedintele, ca acu vin alegerile si de…. Ştii tu cine mai cumpără, cine mai pierde, cine mai construieşte şi cine-şi mai arată nurii? Dar tu, campulungean mărunt, tu mai ştii cum mai eşti? Ce mai speri pentru tine? Pentru ce te trezeşti dimineaţa? Nu-mi spune ce-ai mâncat, ce-ai mai văzut la televizor şi ce mai spun colegii tai... Spune-mi despre tine daca mai poti.
Ce zici o punem de un partid?
Să vorbim despre noi! Să ne facem noi partidul nostru, să ne scoatem visele la plimbare şi să nu ne mai pese care pesedist are vila mai barosana, care pdist-l a angajat-o pe nevastasa diriga de santier, care pnlist invarte hartii te miri prin ce serviciu al primariei. Să nu-i băgăm în puşcării (chiar dacă ar merita), să nu le golim buzunarele (chiar dacă ar trebui), să nu-i mai facem zei şi să nu-i mai lăsăm să ne intre prin vene.
Şi poate, în curând, nu-i mai votam pe liste s-au uninominali legati la ochi.

TG

PESTELE CEL MARE INGHITE PE CEL MIC

Nici pe departe nu ma pot ridica la nivelul de competenta in ale pescuitului manifestate de prietenul meu Sorin D., marele crescator de crapi in cada si prinzator de stiuca de pe intinsele lacuri ale WEB-ului. Insa ma pot fali cu o alta aventura pescareasca petrecuta in bucataria familiala. Deunazi, nevoile zilnice m-au purtat spre piata centrala de unde am cumparat 2 stiuci. Ajunse in bucatarie, sotia a inceput ritualul de curatare si pregatire a acestora pentru masa de pranz. Surpriza !!! Intr-unul din pesti se afla inghitit un crapcean de toata frumusetea. Si de la o prajeala de stiuca iata ca ne-am ales cu un preparat sofistifat: stiuca impanata cu crapcean de la mama natura.
In rest numai de bine si fir intins!!!!!!
TG

75 DE STRAZI DIN CAMPULUNG AFLATE SUB PROTECTIA

In intelepciunea sa, legiuitorul din Romania a emis o lege speciala pentru
protectia monumentelor istorice, legea 422 din 18 iulie 2001. Nu stiu cati din locuitorii municipiului Campulung cunosc acesta lege, precum si anexa acesteia, publicata in Monitorul Oficial si pe site-ul Munisterului Culturii si Cultelor, dar si pe site-ul Institutului National al Monumentelor Istorice. Nu de alta, dar Campulungul este printre singurele orase din Romania care, conform acestor liste beneficiaza de « titlul de protectie istorica » cu numarul 274 AG-II –S-13545, sit urban « orasul istoric Campulung », unde sunt cuprinse peste 75 de strazi. Cu toate acestea, in orasul nostru, care este protejat de aceste legi, construieste, repara cine poate, cum poate, dar ce este mai rau, se darama dupa bunul plac, fara a patimi nimic. In cel mai rau caz, cate o amenda si aceea de gura presei. Faptul ca se eludeaza legea si Primaria nu face nimic pentru a indrepta aceasta stare de lucruri ne duce cu gandul ori la incompetenta din partea specialistilor in arhitectura si urbanism ai primariei, sau, de ce nu, la coruperea acestora. Exista posibilitati si pentru cei care doresc sa repare, sa intretina, dar sa si construiasca in aceste zone protejate de lege, folosindu-se de aprobarile pe care organele abilitate le emit, tinand cont de prevederile legii mai-sus amintite. Pentru a veni in ajutorul concetatenilor mei, le prezint in acest material lista cu pricina :


LISTA MONUMENTELOR ISTORICE 2004
MINISTERUL CULTURII ŞI CULTELOR
INSTITUTUL NAŢIONAL AL MONUMENTELOR ISTORICE

Judeţul Argeş
MUNICIPIUL CAMPULUNG
Cod LMI 2004 Denumire DataNr. crt. Localitate Adresă re AG-II-s-A-13545
municipiul CÂMPULUNG

Str. Negru Vodă, Str. Gării, cu piaţa şi Gara de călători. Str.Nicolae Alexandru Voevod. Str.Mărcuş, de la nr. 1, la Str.Democraţiei. Str. Muzeul Fundeni. Str. Sf. Gheorghe. Str.Vasile Alecsandri. Str. col.Zlătianu, cu fundătura spre caleaferată. Str. Negulici. Str. Gr. V.Teodorescu. Str. Şubeşti. Str.Maior Giurescu, până la nr. 19,resp. 20. Str. Sculptor Baraschi.Str. Ana Doamna. Străzile Minerilor, pe locul vechiului Cloaşter. Str. Dr. Costea. Str.Elena Doamna. Str. I.L.Caragiale. Str. Constantin Brâncoveanu. Str. N. Bălcescu.Str. M. Eminescu. Str. Fraţii Goleşti (Râului), până la caleaferată. Str. N. Leonard, cu Parcul Kreţulescu. B-dul Republicii, Str.Matei Basarab. Str. M. Tican-Romano. Str. C. Aricescu. Str. Sf.Ilie. Str. N. Rizeanu. Str. Ct.Popescu. Str. Decebal. Str. H.Richard. Str. P. Zamfirescu. P-ţaJurământului. Str. Primăverii.Str. Dan Barbilian. Str. MihaiBravu, cu intrările. Str. Tudor Muşatescu. Str. Soldat Golescu.Str. Parcul Mirea. Str. Maior Braşoveanu. Str. Nicole Iorga.Str. G-ral Poşoiu. Str. Istrate Rizeanu. Str. Lascăr Catargiu.Str. Poienaru Bordea. Str. SpiruHaret. Str. N. Popp. Str.Revoluţiei. Parcul Ştefănescu. Parcul Mirea. Parcul şi Vila Drăghiceanu. Str. Eremia Grigorescu. Str. Arh. Săvulescu.


274 Situl urban "Oraşul istoric Câmpulung" sec. XIII -sec. XX
25
MINISTERUL CULTURII ŞI CULTELOR
INSTITUTUL NAŢIONAL AL MONUMENTELOR ISTORICE

Cod LMI 2004 Denumire DataNr. crt. Localitate Adresă re
Str. Lt. Baloleanu. Str. Gh. Lazăr.Str. 1 Mai. Str. TudorVladimirescu. Str. Lt. Oncica. Str.Col. Stănescu. Str. G-ral Dragalina, cu toate intrările ce înconjoară colina bisericii "Schei”. Str. Bucovina. Str.Plevnei. Str. Traian, cu toate intrările şi stradelele până la Podul ARO, peste Râul Târgului. Incinta Şcolii Normale "Carol I” şi Dealul Flămânda cu cimitrele şi biserica. Zona Bisericii şi Şcoliide la Apa Sărată cu casele de pe şosea şi în jurul insulei formatede Biserică şi Şcoală."Necropola de la Apa Sărată”. Biserica din Valea Rumâneştilor cu zona ei de protecţie. Şcoaladin Vişoi cu casele limitrofe. Perimetrul protejat urmează limita posterioară a loturilor de pe străzile enumerate. Delimitare cf.PUG avizat.

AG-II-m-B-13509 municipiul CÂMPULUNG Str. Alexandru Nicolae Voievod 10
275 Casa Eremia 1928
AG-II-m-B-13510 municipiul CÂMPULUNG Şos. Antonescu Ion, mareşal 73Cartier Apa Sărată
276 Biserica "Tuturor Sfinţilor” 1833
277 AG-II-m-B-13511 Casa Apostolescu municipiul CÂMPULUNG Str. Brâncoveanu Constantin 2 sf. sec. XIX
278 AG-II-m-B-13512 Casa Constantin Enescu municipiul CÂMPULUNG Str. Brâncoveanu Constantin 7 1930
279 AG-II-m-B-13513 Moara Grigorescu municipiul CÂMPULUNG Str. Brâncoveanu Constantin 12 cca. 1930
280 AG-II-m-B-13514 Casa Bănăţeanu municipiul CÂMPULUNG Str. Brâncoveanu Constantin 23 1923
281 AG-II-m-B-13515 Casa Galigan municipiul CÂMPULUNG Str. Brâncoveanu Constantin 51 sf. sec. XIX
282 AG-II-m-B-13516 Casa Şerb municipiul CÂMPULUNG Str. Brâncoveanu Constantin 55 înc. sec. XX
283 AG-II-m-B-13517 Casa Dinulescu municipiul CÂMPULUNG Str. Brâncoveanu Constantin 62 sec. XIX
284 AG-II-m-B-13518 Casa Stoicescu municipiul CÂMPULUNG Str. Brâncoveanu Constantin 74 înc. sec. XX
285 AG-II-m-A-13519 Biserica "Sf. Nicolae”-Nicuţ municipiul CÂMPULUNG Str. Catargiu Lascăr 31 1708
286 AG-II-m-B-13520 Vila Grant municipiul CÂMPULUNG Str. Catargiu Lascăr 40 ante 1897
287 AG-II-m-B-13521 Vila Stătescu municipiul CÂMPULUNG Str. Catargiu Lascăr 43 înc. sec. XX
288 AG-II-m-A-13522 Biserica "Sf. Gheorghe şi Sf. Apostoli” - Vişoi municipiul CÂMPULUNG Str. Cuza Vodă 94 1774
289 AG-II-m-B-13523 Vila Prager municipiul CÂMPULUNG Str. Dragalina Ioan General 1 1930
290 AG-II-m-B-13524 Sediu Poliţie municipiul CÂMPULUNG Str. Elena Doamna 4 sec. XIX
291 AG-II-m-B-13525 Casa Mirea municipiul CÂMPULUNG Str. Elena Doamna 8 1930
292 AG-II-m-B-13526 Casa Purnichescu municipiul CÂMPULUNG Str. Elena Doamna 9 înc.sec. XX
293 1940
294 AG-II-m-B-13528 Casa De Nicollo municipiul CÂMPULUNG Str. Giurescu, maior 3 1930
295 AG-II-m-B-13529 Casa Bratu municipiul CÂMPULUNG Str. Giurescu, maior 5 înc. sec. XX
296 AG-II-a-B-13530 Ansamblul vilei Golescu municipiul CÂMPULUNG Str. Golescu soldat 3 1905
297 AG-II-m-B-13530.01 Vila Golescu municipiul CÂMPULUNG Str. Golescu soldat 3 1905
298 AG-II-m-B-13530.02 Parc municipiul CÂMPULUNG Str. Golescu soldat 3 1905
299 AG-II-m-B-13530.03 Zid de incintă cu poartă municipiul CÂMPULUNG Str. Golescu soldat 3 1905
300 AG-II-a-B-13531 Vila Negulici municipiul CÂMPULUNG Str. Golescu soldat 11 sf. sec. XIX
301 AG-II-m-B-13532 Casa dr. C. I. Parhon municipiul CÂMPULUNG Str. Goleşti, fraţii 3 sf. sec. XIX
302 AG-II-a-B-13533 Ansamblul Băilor Kreţulescu municipiul CÂMPULUNG Str. Leonard Nicu, tenor 2 1905
303 AG-II-m-B-13533.01 Băi, azi magazine municipiul CÂMPULUNG Str. Leonard Nicu, tenor 2 1905
304 AG-II-m-B-13533.02 Pavilioane balneare municipiul CÂMPULUNG Str. Leonard Nicu, tenor 2 1905
305 AG-II-m-B-13533.03 Anexe municipiul CÂMPULUNG Str. Leonard Nicu, tenor 2 1905
306 AG-II-m-B-13533.04 Parc municipiul CÂMPULUNG Str. Leonard Nicu, tenor 2 1905
307 AG-II-m-B-13535 Casa Muşetescu municipiul CÂMPULUNG Str. Matei Basarab 14 înc.sec. XX
308 AG-II-m-B-13536 Casa Duţan municipiul CÂMPULUNG Str. Matei Basarab 20 sec. XIX
309 AG-II-m-B-13537 Casa Robescu municipiul CÂMPULUNG Str. Matei Basarab 28 înc.sec. XX
310 AG-II-m-B-13538 Casa Viforeanu municipiul CÂMPULUNG Str. Matei Basarab 36 sf. sec. XIX
311 AG-II-m-B-13539 Casa Gheorghe Manolescu municipiul CÂMPULUNG Str. Matei Basarab 123 1898
312 AG-II-m-B-13540 Casa Taraş municipiul CÂMPULUNG Str. Matei Basarab 125 sf. sec. XIX
313 AG-II-m-A-13541 Vila Mirea municipiul CÂMPULUNG Str. Matei Basarab 135 înc. sec. XX
314 AG-II-m-A-13534 Şcoala Normală "Carol I”, azi Liceul pedagogic municipiul CÂMPULUNG Str. Mărăşeşti 15 1895
315 AG-II-m-B-13542 Casa Rosetti municipiul CÂMPULUNG Str. Mihai Bravu 17 1910
316 AG-II-m-A-13543 Biserica "Adormirea Maicii Domnului”- Fundeni municipiul CÂMPULUNG Str. Muzeul Fundeni 11 sec. XVIII
AG-II-m-A-13544 Biserica "Sf. Gheorghe” - Olari municipiul CÂMPULUNG Str. Muzeul Fundeni 27 prima jum. a sec.
XVII
317
318 AG-II-m-B-13546 Casa Baştea municipiul CÂMPULUNG Str. Negru Vodă 56 înc. sec. XX
29
319 AG-II-a-A-13547 Mănăstirea Negru Vodă municipiul CÂMPULUNG Str. Negru Vodă 64 sec. XIV - XIX
AG-II-m-A-13547.01 Biserica domnească "Adormirea Maicii municipiul CÂMPULUNG Str. Negru Vodă 64
Domnului”
320 sec. XIV, sec. XVII
AG-II-m-A-13547.02 Biserica bolniţei, "Naşterea Sf. Ioan municipiul CÂMPULUNG Str. Negru Vodă 64
Botezătorul”
321 1718
AG-II-m-A-13547.03 municipiul CÂMPULUNG Str. Negru Vodă 64 colţ sud-vest
incintă
322 Casa egumenească 1635
AG-II-m-A-13547.04 municipiul CÂMPULUNG Str. Negru Vodă 64 colţ nordvest
incintă
323 Casa domnească/arhierească 1712
324 AG-II-m-A-13547.05 Turn clopotniţă municipiul CÂMPULUNG Str. Negru Vodă 64 1647
325 AG-II-m-A-13547.06 Chilii municipiul CÂMPULUNG Str. Negru Vodă 64 sec. XIV - XIX
326 AG-II-m-A-13547.07 Fântână municipiul CÂMPULUNG Str. Negru Vodă 64
327 AG-II-m-A-13547.08 Zidul de incintă al bisericii municipiul CÂMPULUNG Str. Negru Vodă 64 sec. XIV - XIX
328 AG-II-m-A-13547.09 Zidul de incintă al mănăstirii municipiul CÂMPULUNG Str. Negru Vodă 64 1712
329 AG-II-m-B-13548 Ateneul, azi Protoieria municipiul CÂMPULUNG Str. Negru Vodă 64 1923
330 AG-II-m-B-13549 Liceul "Dinicu Golescu” municipiul CÂMPULUNG Str. Negru Vodă 66 1942
331 AG-II-m-B-13550 Casa General Viciu Teodorescu municipiul CÂMPULUNG Str. Negru Vodă 74 sf. sec XIX
332 AG-II-m-B-13551 Vila Paul municipiul CÂMPULUNG Str. Negru Vodă 84 1910
333 AG-II-m-B-13552 Casă, azi Serviciul Tehnic de Drumuri municipiul CÂMPULUNG Str. Negru Vodă 89 1925
334 AG-II-m-B-13553 Casa Oprea Iorgulescu municipiul CÂMPULUNG Str. Negru Vodă 93 1912
AG-II-a-A-13554 Ansamblul bisericii catolice "Sf. Iacob" - municipiul CÂMPULUNG Str. Negru Vodă 116
Bărăţia
335 sec. XIII - XVIII
AG-II-m-A-13554.01 Biserica catolică "Sf. Iacob cel Mare" (corul municipiul CÂMPULUNG Str. Negru Vodă 116
primei biserici gotice)
336 sec. XIII - XVIII
337 AG-II-m-A-13554.02 Ruinele navei primei biserici gotice municipiul CÂMPULUNG Str. Negru Vodă 116 sec. XIII
AG-II-m-A-13554.03 municipiul CÂMPULUNG Str. Negru Vodă 116 colţ nordvest
incintă
338 Casă parohială sec. XVII
339 AG-II-m-A-13554.04 Clădiri - anexă municipiul CÂMPULUNG Str. Negru Vodă 116 sec. XVII - XIX
340 AG-II-m-A-13554.05 Turn clopotniţă municipiul CÂMPULUNG Str. Negru Vodă 116 1730
341 AG-II-m-A-13554.06 Zid de incintă municipiul CÂMPULUNG Str. Negru Vodă 116 sec. XIII - XVIII
342 AG-II-m-B-13555 Fosta Administraţie Financiară municipiul CÂMPULUNG Str. Negru Vodă 119 1930
343 AG-II-m-B-13556 Fosta Prefectură municipiul CÂMPULUNG Str. Negru Vodă 127 1934
344 AG-II-m-B-13557 Casa Olaru municipiul CÂMPULUNG Str. Negru Vodă 137 1928
345 AG-II-m-B-13558 Casa Goethe (Gote) Iorgulescu municipiul CÂMPULUNG Str. Negru Vodă 139 înc. sec. XX
AG-II-m-B-13559 municipiul CÂMPULUNG Str. Negru Vodă 145-bis str.
Spiru Haret
346 Liceul de fete, azi Liceul Industrial Mecanic cca. 1920
AG-II-m-B-13560 Biserica "Sf. Nicolae" Buna Vestire” - Popa municipiul CÂMPULUNG Str. Negru Vodă 154
Savu
347 1860 - 1861
348 AG-II-m-B-13561 Casa Iacomin municipiul CÂMPULUNG Str. Negru Vodă 158 1925
349 AG-II-m-B-13562 Casa Crasan municipiul CÂMPULUNG Str. Negru Vodă 161 1910
350 AG-II-m-B-13563 Casa Anastase municipiul CÂMPULUNG Str. Negru Vodă 162 1921
AG-II-m-A-13564 municipiul CÂMPULUNG Str. Negru Vodă 167 Aleea
Marina
351 Biserica "Sf. Marina” sec. XIV - XVII
352 AG-II-m-B-13565 Fostul Ocol Silvic municipiul CÂMPULUNG Str. Negru Vodă 178 înc. sec. XX
353 AG-II-m-B-13566 Casa Nanu - Muscel municipiul CÂMPULUNG Str. Negru Vodă 184 sec. XIX
354 AG-II-m-B-13567 Casa Voiculescu municipiul CÂMPULUNG Str. Negru Vodă 200 sec. XIX
355 AG-II-m-B-13568 Casa "Piatra Vie” municipiul CÂMPULUNG Str. Negru Vodă 206 sf. sec. XIX
356 AG-II-m-B-13569 Casa Ţincu municipiul CÂMPULUNG Str. Negru Vodă 215 sf. sec. XIX
358 AG-II-m-B-13571 Casa Armeanu municipiul CÂMPULUNG Str. Negru Vodă 234 1930
359 AG-II-m-B-13572 Casa Edu municipiul CÂMPULUNG Str. Negru Vodă 264 1857
AG-II-m-A-13573 municipiul CÂMPULUNG Str. Nicolae Alexandru Voievod
49
360 Biserica "Sf. Împăraţi" - Şubeşti 1779
361 AG-II-m-B-13574 Tribunalul orăşenesc municipiul CÂMPULUNG Str. Paveliu Emilian 2 1900
362 AG-II-m-B-13575 Şcoala generală nr. 1 "Oprea Iorgulescu” municipiul CÂMPULUNG Str. Poşoiu General 1 1938
363 AG-II-m-B-13576 Casa Şuţa municipiul CÂMPULUNG Str. Poşoiu General 5 1930
364 AG-II-m-B-13577 Casa Poşoiu municipiul CÂMPULUNG Str. Poşoiu General 7 1930
365 AG-II-m-A-13578 Casa Ştefănescu municipiul CÂMPULUNG Str. Republicii 5 sec. XVIII
AG-II-a-A-13579 Ansamblul bisericii "Sf. Nicolae"- Domnească municipiul CÂMPULUNG Str. Republicii 12 sec. XVI, ref. 1860 -
1861
366
AG-II-m-A-13579.01 Biserica "Sf. Nicolae"-Domnească municipiul CÂMPULUNG Str. Republicii 12 sec. XVI, ref. 1860 -
1861
367
368 AG-II-m-A-13579.02 Casă parohială municipiul CÂMPULUNG Str. Republicii 12 sf. sec. XIX
AG-II-m-A-13579.03 Incintă municipiul CÂMPULUNG Str. Republicii 12 sec. XVI, ref. 1860 -
1861
369
370 AG-II-m-B-13580 Casa Rizeanu municipiul CÂMPULUNG Str. Republicii 15 1877
371 AG-II-m-B-13581 Casa Chiriţă municipiul CÂMPULUNG Str. Republicii 59 înc. sec. XX
AG-II-m-B-13582 Fosta Primărie Câmpulung, azi Casă de municipiul CÂMPULUNG Str. Republicii 61
cultură
372 1907
373 AG-II-a-B-13583 Ansamblul vilei Drăghiceanu municipiul CÂMPULUNG Str. Revoluţiei 5 1906
374 AG-II-m-B-13583.01 Vila Drăghiceanu municipiul CÂMPULUNG Str. Revoluţiei 5 1906
375 AG-II-m-B-13583.02 Parc municipiul CÂMPULUNG Str. Revoluţiei 5 1906
376 AG-II-m-B-13584 Vila Rahivan municipiul CÂMPULUNG Str. Revoluţiei 12 înc. sec. XX
377 AG-II-a-A-13585 Ansamblul bisericii "Sf. Ilie” municipiul CÂMPULUNG Str. Sf. Ilie 12 1626
378 AG-II-m-A-13585.01 Biserica "Sf. Ilie” municipiul CÂMPULUNG Str. Sf. Ilie 12 1626
379 AG-II-m-A-13585.03 Incinta fostului cimitir municipiul CÂMPULUNG Str. Sf. Ilie 12 sec. XVII - XIX
380 AG-II-m-B-13586 Casa Izbăşescu municipiul CÂMPULUNG Str. Sf. Ilie 14 înc. sec. XX
AG-II-a-B-13587 Ansamblul bisericii "Intrarea în Biserică” - municipiul CÂMPULUNG Str. Stănescu Colonel 13
Scheiu
381 ante 1779
382 AG-II-m-B-13587.01 Biserica "Intrarea în Biserică” - Scheiu municipiul CÂMPULUNG Str. Stănescu Colonel 13 ante 1779
383 AG-II-m-B-13587.02 Incinta cu vechiul cimitir municipiul CÂMPULUNG Str. Stănescu Colonel 13 sec. XVIII
384 AG-II-m-B-13588 Casă municipiul CÂMPULUNG Str. Zamfirescu Petre 11 sf. sec. XIX

O ALTFEL DE ARITMETICA

Mai e putin si gata cu nuntile. Se intra in postul de 40 de zile al Sfintelor Pasti. Nu stiu la politicieni cum e, dar cei de la PD si PDL s-au gabit pana in Craciun si o pusera de un mariaj. Aranjamentele s-au facut dupa o anumita armetica a literelor care pentru noi muritorii de rand nu au nici un sens. Dar, asta e. Si, un BOCanit ici, un STOLojan colea, si toata lumea isi puse intrebarea : o fi separat, o fi doar colaborare, sa fie fuziune prin absortie. Singurul care ne lamuri intr-un fel fu « certificatul de casatorie » care tradus intr-o armetica aproximativa, arata astfel :

PD+PLD= PD-L, in raport de reprezentare de 1/3, sau exprimat tot in formula,

PD+PLD =PD-L, sau altfel spus, GIOCONDA SE MARITA.
1 : 3
Si cum traditia o cere, se alese si nasul nuntii, deh, nea Traian, care amesteca 28% BOCi cu 8% STOLojeni = 36% PD-L, (un mega partid).
Ce sa mai zic de Campulungul nostru ? Prin analogie, la 3 BUTe un DOBRESC cu o speranta superfuturista ca in alegerile locale vor rezulta :
- 1 primar ;
- 7-8 consilieri .
Dar PSD-ul, PNL-ul, PRM-ul, PNG-ul si care or mai fi, ce o sa zica, lasa-i ba in pace ca o sa ne vedem la locale…
In rest, numai de bine.

T.G.

ROMANI CRESTINI ORTODOCSI, CE NE OFERA EUROPA

Sunt 18 ani de cand am inceput sa ma gindesc serios la crestinism, crestini, ortodoxie in raport cu celelalte religii. Chiar daca am scapat de comunism cu mai mult sau mai putin ajutor, suntem tot la intretaierea intereselor economice, politice, dar si religioase. Mai bine spus, ne aflam intre panslavismul din est si catolicismul din vest, bine, bine, o sa spuneti, dar inante nu era la fel? Da, dar acum o putem spune cu toate ca nu ne asculta nimeni. Intrebarile continua, dar cui sa le punem ?. Ortodcsilor de rit vechi din est sau catolicilor din vest ? Si ce ne vor spune acestia despre traditiile noastre ortodoxe, despre sfintii nostri ? Trag concluzia ca introcandu-ne cu fata spre Europa acestia ne impun felul lor de a fi, iar daca ii refuzam ne fac intoleranti. Nu este deloc greu sa fim tratati ca niste primitivi cu toata saracia noastra, mai ales ca, bruma de bogatie ce ne ramasese de pe urma comunismului, ne-am batut joc de ea. Intre timp, apusul ne-a livrat aproape gratuit crestinismul lor, ONG-urile acestora fiind pomana pentru noi, in timp ce ale noastre surse de furtisaguri balcanice. Dupa umila mea parere, Europa ar trebui sa vina la noi pentru a se descoperi pe ea insasi, fiindca noi avem capacitatea de a nu cersi ci de a oferi. Ce ne ofera ei in schimbul pomenelor economice si ofertelor filozofice de toleranta, altceva decat viciu, desfrau, homosexualitate, pornografie, droguri si cate or mai fi. Nu stiu de ce imi vine sa cred ca aceasta cerere de toleranta devine tot mai insistenta si parca insotita de toate formele de sincretism religios de la New age la neoprotestanti, care ne ametesca cu aceste oferte comode de manifestari asa-zis spirituale. Parca imi este tot mai dor de spusele bunicii mele materne, « intoarece-te cu fata la Dumnezeu copile, ca de acolo vine lumina si nu de la rasarit », si cata dreptate avea, saraca.
In rest, numai de bine.

T.G.

ACOPERISURI CU BELEA

• Potrivit legislatiei mare parte a acoperisurilor blocurilor din oras trebuiesc demolate sau schimbate
• In prezent zeci de blocuri sunt protejate de "invelitoarea saracului" - placile de azbociment

De la 1 ianuarie 2007 a intrat in vigoare un act legislativ mai putin cunoscut, cel putin in zona noastra. Este vorba de Hotararea de Guvern nr. 124/2003 care reglementeaza activitatile de comercializare si utilizare a azbestului, un material extrem de daunator mediului si omului. Practic, potrivit acestei hotarari de guvern, in scurt timp tot ce inseamna acoperis sau placi de azbociment trebuie demolat sau inlocuit. Primaria nu are habar de noile norme
Daca in alte orase HG 124/2003 a pus pe jar autoritatile,din Campulung. aproape nimeni nu stie de existenta acestui act normativ extrem de important, un sef din biroului de mediu din cadrul Primariei spune ca nu a auzit de asa ceva iar biroul urbanism a declarat ca inca nu a citit legea. Singurul care ar fi aflat cate ceva despre existenta HG 124/2003 si a prevederilor sale este priniarul. Asa cum spuneam, in nenumarate orase din tara primariile locale au luat deja masuri pentru a respecta legea, iar cetatenii au fost informati despre efectele amintitei legi. Ce demersuri ar fi trebuit sa faca deja si "specialistii" primariei din Campulung? Dat fiind faptul ca de la 1 ianuarie 2007 azbestul este practic un material interzis, autoritatile ar fi trebuit sa identifice blocurile care au acoperis din placi de azbociment si sa le treaca pe o lista speciala in cadrul unui program de reabilitare a blocurilor. De asemenea, specialistii primariei ar fi trebuit sa organizeze dezbateri publice pe tema acestui subiect si sa constate anii in care s-au construit acoperisurile pentru ca acestea vor putea sta pe blocuri doar o perioada de timp echivalenta cu ciclul de utilizare a placilor de azbociment. De retinut faptul ca in alte tari s-a ajuns chiar la demolarea cladirilor care au avut acoperisuri din placi de azbociment.
Intr-un raid facut in oras, am constatat ca majoritatea blocurilor au acoperisuri din placi de azbociment. Mai mult, trebuie spus ca mare parte dintre acestea nu au nici un fel de autorizatie din partea primariei. Un alt fapt de consemnat este acela ca marea majoritate a garajelor sunt acoperite placi de asbociment. Revenind la exemplul altor localitatii ne intrebam de ce pana acum aceasta Hotarare de Guvern a fost ignorata la Campulung si mai mult, de ce pana la aceasta data primaria nu a initiat un program de reabilitare a blocurilor. Daca acest program ar fi fost initiat, cu siguranta oamenii primariei ar fi dat si peste HG 124/2003 care interzice, categoric de la 1 ianuarie 2007, comercializarea si utilizarea produselor care contin azbest. De regula, niciodata nu este prea tarziu pentru a pune in aplicare o lege, insa in cazul de fata, orice intarzaiere risca sa dea nastere unor tensiuni sociale de amploare avand in vedere starea de ilegalitate a majoritatii acoperisurilor blocurilor. Spre stiinta: Hotararea de guvern 124/2003 reglementeaza activitatile de comercializare si utilizare a azbestului in scopul protejarii cetatenilor de efectele nocive ale acestui material. O modificare a legii, HG 734/2006, stipuleaza ca acolo unde sunt in uz, placile de azbociment vor trebui inlocuite dupa expirarea ciclului de utilizare. Ramane de vazut daca, dupa semnalul tras, autoritatile locale vor incerca macar sa imite demersurile facute deja de alte localitati pentru respectarea legii.
In rest numai de bine
TG

POATE AVETI NEVOIE DE NOTAR?

Încercaţi, pe cât posibil, să nu aveţi treabă cu notarii. Obţiunile sunt crâncene, timpul pierdut o să vă lase laţi, taxele or să vă lase goi. Să vă aduc aminte cât vă costă o ştampilă? Şi, dacă tot plătiţi, să vă aduc aminte ce înseamnă a fi umilit? Pentru noi toţi, sclavi ai notarilor publici, regula 1 e lege.
Dacă e musai să vă legiferaţi, cel mai probabil veţi ajunge la biroul doamnei……. Nu disperaţi, alternativele pot fi chiar mai sumbre.
Dacă idendificaţi finalul cozii undeva aproape de….., nu intraţi în panică. Da, staţi la coada corectă. Puteţi încerca să mituiţi colegii de suferinţă pentru un loc mai avansat, poate reuşiţi să vă stabiliţi chiar aproape de usa, unde chinul se diminuează prin spenanţa ştampilării proxime. Evident, buna dispoziţie dispare brusc, după prag. De înţeles, de altfel, biroul notarial nu este destul de profitabil pentru achiziţionarea unui sistem de aer condiţionat care să facă faţă puhoiului de „rr……i” care îi trec pragul.
Deşi epuizaţi de peripeţiile aşteptării, încercaţi să o trataţi cum se cuvine pe doamna secretară. Oricât de dificil ar părea, nefiind o persoană în graţiile căreia se poate intra prea uşor, doamna este de fapt poarta intrării în circuit. Problemele se pot rezolva pe loc sau în câteva zile. Este, deci, o chestiune umanistă.
Puneţi-va din timp toate documentele şi consumabilele în ordine. Păstraţi-vă calmul, zâmbetul pe buze şi banii la îndemână. Orice scăpare vă poate costa o amânare sau chiar un şut în dos. Cu doamna notar….. nu ne jucăm. Da, la prima vedere e puţin depăşită de democraţie, dar e doamna de fier a ştampilelor, de când s-au inventat actele şi în urbea noastră. Mulţi dintre noi opream salam şi unt pe uşa din spate a alimentarei pe vremea când doamna notar……se lupta în telefoane şi semnături cu şacalii de la capitală. Aşa că, puţin respect, vă rog, şi, umili, nu irosiţi timpul unui monstru sacru!
Inevitabil şi nu din vina expresă a doamnei …X, operaţiunea vă va costa usturător de mult. Aţi fi avut posibilitatea ca, în avans, să obţineţi, prin metode specifice, o consiliere întru simplificarea formelor şi un calcul minim al taxelor, la grilă sau nu. Dacă, totuşi, aţi preferat să fiţi corecţi şi sinceri în toate privinţele, încercaţi să înjuraţi doar în gând. Nu se ştie cât de curând veţi mai fi nevoiţi să-i călcaţi pragul. Iar doamna X nu uită niciodată.
Gata, de data asta aţi scăpat. Strângeţi bine foile în dosar şi fugiţi, măcar pentru a vă elibera de toate câte aţi înghiţit astăzi. Democraţia e complicată, dar poate faptul că, în domeniul notarial, mai nimic nu s-a schimbat în ultimii 18 de ani vă mai linişteşte puţin. Aveţi însă noroc că doamna notar…. vă rezolvă întotdeauna situaţia.
Nu putem să nu-l felicităm, pe această cale, pe domnul ….., acest prinţ consort al doamnei notar….., acest personaj tenace al ştampiluirilor cu tâlc. Ani buni, dumnealui a avut o misiune pe care noi, muritorii de rând, o vedem ca pe o epopee de curaj, dragoste şi cumpătare: doamna notar ca soţie, iubită, parteneră şi prietenă. Cu multă admiraţie, OK îl salută pe unul din adevăraţii gentlemani C-lungului
Tot acum rămâne să-i felicitam pe cei care aspira la titlul de notari, ca absolventi de drept slava Domnului, poate ei sa schimbe ceva în breasla. Nu spun vorbe mari, OK. Sau poate vreti si voi sa va schimbati decapotabila anul acesta?
La final, pentru o concluzie apreciativă, îi mulţumim doamnei notar pentru că nu ne-a lăsat vieţile nelegiferate, pentru că ne cunoaşte litigiile preistorice şi cele mai ascunse bucăţi de hârtie. Dacă vi s-a părut că am fost ironic,imi cer scuze. Ave Caesar, morituri te salutant!
TG

VIATA IN RATE

In putinele clipe de liniste pe care le are lucratorul capitalist al anului 2008, acesta isi analizeaza viata nebuneasca de peste zi si incearca sa isi planifice iuresul de a doua zi. Exceptand momentele de vis, din somn, nu stiu cand ne mai putem permite sa visam cu adevarat. Viteza cu care se desfasoara viata ne face sa mancam in reprize, sa muncim in etape, sa fim platiti esalonat, mai nou obligatoriu pe card, nu de altceva, sa ne mai ia cativa firfirici la buget. Nu mai punem la socoteala visele numite dorinte : casa pe pamant platita pe luna ,ca de, gravitatia este mai mica de sase ori, cei in putere viseaza la masini cu sute de cai putere, sonda in curte si amanta pe coada. Noi, pensionarii suntem pierduti in iluzii desarte ajungand sa facem credite la Casa de ajutor reciproc pentru a cumpara medicamente, lemne, viata pe care o mai avem de trait care este tot in rate. Nu scapam de rate nici cand murim pentru ca cei care raman ajung sa faca pomenile cuvenite tot in rate. Cum s-a ajuns aici? Cum s-a ajuns ca linistea pe care o cautam sa insemne un credit in plus? Nu stiu, dar daca stau sa ma gandesc mai bine, stiu eu ceva fiindca am pus si eu umarul mai de voie mai de nevoie la marea daramare din Decembrie 1989. De un timp ma paste un gand nebun sa-mi iau din nou plovarul pe gat si sa ies in srada si sa stirg –TREZESTE-TE ROMANE- pana nu-i timpul trecut.
In rest numai de bine
TG

EMINESCU SI MUSCELUL

Am o mare bucurie sa constat ca Mihai Eminescu in vasta sa opera publicistica si-a indreptat atentia si spre CAMPULUNGUL nostru iata cateva monstre :


CETATEA JIDOVA

Se publică în „Curierul de Iaşi", IX, nr. 108, 1 octombrie 1876, p. 3 (Diverse).

Eminescu preia descrierea descoperirilor arheologice de la Jidova, lîngă Cîmpulung Muscel, dintr-un articol, Cetatea Jidova sau Uriaşa din districtul Muscel, plaiul Nucşoara, publicat în ,,Românul" din 27 — 28 septembrie 1876 1. Articolul este reprodus, cu titlul Cetatea Jidova, în „Telegraful român" din 14/26 octombrie 1876 2.
Eminescu rescreie textul din „Românul" într-o formă mai sobră şi adaugă la textul din ziarul bucureştean consideraţiile sale cu privire la numirea toponimică şi accepţiunea ce trebuie să i se dea. Explicaţia de aici o găsim şi în glosarul poetului, păstrat în manuscrisul 2258, 10. „jidovină o mică scursătură de apă ce se găseşte pînă şi-n culmea dealurilor [,] întrebuinţat în chrisoave". Eminescu întocmeşte acest glosar în epoca gazetăriei ieşene, cu scopul de a veni în sprijinul lui H. Tiktin la elaborarea Dicţionarului român-german, operă fundamentală a lexicografiei româneşti 3.
____________
1 ROM, XX (1876), 27 — 28 sept., p. 862.
2 TELR, XXIV (1876), nr, 82, 14/26 oct., p. 322.
3 D. Vatamaniuc, Un glosar de termeni populari. MANUSCRIPTUM, VIII (1977), nr. 4[oct. — dec.], p. 8 — 18. Comentarii şi glosarul lui Eminescu, transcris după manuscrise.

CETATEA JIDOVA

,,Această cetate numită Jidova şi Uriaşa, situată în plaiul Nucşoarei, districtul Muscel, la 6 kilometre de centrul oraşului Cîmpu Lung,se află aşezată între Rîul Tîrgului, la distanţă de 120 metre de malurile lui, şi între şoseaua naţională Piteştii - Cîmpu Lung, la 85 metre situată în partea despre ost a Cîmpu Lungului. După obiectele descoperite: două cărămizi, cu inscripţiuni romane, chei, săgeţi, haste, sticlărie fragmentată, olărie etc. plus simetria zidurilor de împrejmuire în grosime de 5 metre 16 cm. şi după două monete, una de argint de la Geta (a.Ch. 211), şi alta de bronz de la Gordian (a. Ch. 238) această cetate arată o făptură romană, în contra tuturor aserţiunilor unora cari pretind că ar fi de origine dacă. Asupra acestui punt se va esplica mai precis esploratorul în urma terminării săpăturii complete a cetăţii.
Săpăturele se urmăresc cu mare activitate, chiar acum, şi poate că peste curînd vom poseda multe noţiuni foarte interesante pentru monumentul nostru istoric.
Ministeriul instrucţiunii publice a pus la dispoziţiunea d-lui Butculescu o sumă oarecare pentru a veni în ajutorul scrutărilor sale".
Cele de mai sus le citim în Românul. Cît despre numele Jidova, el nu este de origine romană, ci stă desigur în legătură cu forma jidovină, care se găseşte adesea în documentele vechi româneşti şi însemnează scursătură de apă.


[„ADEVĂRUL DOARE. PE LA 3 MARTIE..."]

Adevărul doare. Pe la 3 martie, pe când nu era încă vorba de proclamarea regatului, pe când d. Brătianu răspundea evaziv d-lui Vernescu, am crezut de cuviinţă a rectifica unele erori ale primului ministru , care, neştiind ce va să zică Domn, precum nu ştie nici ce e cancelar, căci în genere foarte puţine ştie arhigrămăticul nostru, am dovedit şi am putea dovedi încă că Domn cu vocativul ,,Doamne", atribuit şefului statului român, nu 'nseamnă nici împărat, nici rege, ci mare duce.
La aceasta „Românul" zice:

Este sau nu evidinte că, daca ceva poate opri pe puterile străine de-a recunoaşte rigatul , aceste cuvinte ş-analize ale partitei conservatoare erau făcute de-a înlesni străinilor pretestele de-a se opune ... Şi ca să, îndemne şi mai bine la rezistenţă pe străin etc.
Mărturisim şi noi că pentru străini am vorbit, dar nu pentru străinii din Apus, ci pentru pretinşii români şi patrioţi de meserie de la noi. De aceea am şi pomenit de Palestina şi Greco - bulgaria .
Adeseori am enunţat în coloanele noastre un adevăr dureros, pe care l-am constatat din lipsa de pietate ce o au patrioţii pentru trecut, adevărul că rasa determinantă a sorţii acestei ţări nu mai este cea românească, ci sunt străinii romanizaţi de ieri alaltăieri .
Oricine înţelege ce însemnează rasă. E adevărat că d-nii Giani, Cariagdi, Carada, C. A. Rosetti, Pherichydis sunt , politiceşte vorbind, români, naţionalitatea lor politică e cea românească; însă ferească Dumnezeu sfântul ca să-i confundăm vreodată cu acel neam de oameni, cu acel tip etnic care, revărsându-se deoparte din Maramureş , de alta din Ardeal, au pus temelia statelor române în secolul al XIII [lea] şi al Xiv-lea şi care, prin caracterul lui înnăscut, au determinat soarta acestor ţări de la 1200 şi până la 1700. N-am avea decât să punem pe micul Giani alături c-un mocan de la Săcele, de la Vatra Dornei , de la Breaza ori de la Câmpulung pentru ca orice om cu minte să râză ţinându-se cu mânile de inimă de colosala deosebire de rasă.
Un mocan din ţinutul Sucevei ori a Câmpulungului are de patru ori mai mulţi creieri, deci şi mai multă minte decât mica escelenţă a lui musiu Tache, care, comparat cu ceea ce numim noi rasă română e, între noi vorbind, o speţă de caricatură .
Dar se va zice: d-nii Giani, Cariagdi, Carada, C. A. Rosetti sunt romanizaţi. O mare fericire pentru neamul românesc nu este aceasta, dar în orice caz a fost o datorie pentru ei de-a se adapta ţării care i-au ocrotit şi i-au hrănit, au făcut din ei ceea ce sunt astăzi. Din împlinirea acestei datorii suntem departe de-a le face un merit. A fi bun român nu e un merit, nu e o calitate ori un monopol special pentru d-nii Cariagdi şi Carada, ci o datorie pentru orice cetăţean al acestui stat, ba chiar pentru orice locuitor al acestui pământ , care este moştenirea esclusivă şi istorică a neamului românesc. Acesta este un lucru care se înţelege de sine şi nu despre el e vorba.
Nici noi nu contestăm că această serie de domni vorbeşte româneşte; ceea ce contestăm însă este că s-ar fi asimilat caracterul lor cu caracterul neamului românesc. Ştim foarte bine că acest adevăr o să fie neplăcut pentru mulţi onor. liberali, dar el trebuie spus „odată, ca[să] li se ia gustul de-a mai pretinde monopolul naţionalismului şi românismului.
Există multe indicii, atât în numirile localităţilor şi râurilor , precum şi în alte împrejurări, cari denotă o unitate a neamului românesc preexistentă formaţiunii statelor noastre. În adevăr, pe când găsim în Ţara Românească Argeşul , găsim tocmai în nordul Daciei un pârâu numit Argestrul care se varsă din stânga în Bistriţa, râu ce izvorăşte din Maramureş. Pe când în Ţara Românească aflăm Câmpulungul ca ţinut şi descălecătoare , aflăm în Bucovina, în creierul munţilor, un Câmpulung tot ca ţinut şi descălecătoare . Înainte sau abia după formarea statelor române vedem românii de sub Coroana Ungariei pretinzând să se judece între ei după dreptul lor propriu, jus Olachale sau Olachorum ; o cerere analogă fac moldovenii ce pribegise în Polonia, să se judece după dreptul românesc. Şi aceasta când ? Pe la 1380. Care-a fost acest drept consuetudinar la carele ei ţineau cu sfinţenie, fie sub coroana Ungariei, fie sub a Poloniei? El n-a fost scris niciodată; era atât de viu în conştiinţa poporului, atât de necontestat de nimenea, încât nici unul din vechii noştri Domni n-au găsit de cuviinţă să-l codifice . În fine unitatea actuală a limbei vorbite, deşi e în parte un merit special al epocei lui Matei Basarab, dovedeşte totuşi că şi în această privire erau elemente cu totul omogene , preexistente limbei bisericeşti, cari înclinau a căpăta o singură formă scrisă. Organografic vorbind limba era aceeaşi; numai termenii, materialul de vorbe diferea pe ici pe colo. O unitate atât de pronunţată a limbei dovedeşte însă o unitate de origini etnice . E indiferentă cestiunea daca elementele ce compuneau acest sâmbure de popor modern erau tracice şi latine sau latine şi ilirice , destul numai că, din al Vi-lea secol după Hristos, la năvălirea avarilor în Tracia (a. 579) oastea condusă de Martin şi Comenţiol e compusă din oameni ce vorbesc româneşte. Tot acest neam apare mai târziu în Dacia, iar asupra originei lui se ceartă până azi învăţaţii. Sigur e că, deşi au multe elemente slavone în limbă, nu sunt slavi. Cuvântul pentru care nu sunt şi nu pot fi slavi este linguistic . Legile după cari cuvintele latine s-au prefăcut în cuvinte româneşti şi-au sfârşit demult evoluţiunea lor; în momentul în care românii au primit cuvinte slavone limba lor era formată de secole deja, încât , deşi cuvintele slavone sunt vechi, ele nu s-au asimilat nici până în ziua de azi cu limba noastră, escepţie făcând de vreo patru sau cinci vocabule cari privesc păstoria .
E pentru noi incontestabil că un popor care sute de ani n-a avut nevoie de drept scris, deşi au avut epoce de bogăţie şi de glorie, au fost un popor tânăr , sănătos, bine întemeiat. Etnograful Hoffman scrie în secolul trecut că dezvoltarea craniului la rasa română e admirabilă, că sunt cranii cari merită a fi în fruntea civilizaţiei. Desigur că Hoffman n-a avut nefericirea de-a vedea căpăţânele de mac de pe umerii d-nilor C.A. Rosetti şi Giani sau buturuga bulgărească de pe umerii cuviosului Simion . În sfârşit Virchow , naturalist celebru, dă craniului albanez rangul întâi între toate craniile de rasă din vechiul Imperiu al Răsăritului, şi cel albanez e identic cu al rasei române, cu al mocanilor noştri de azi.
E poate indiferent pentru politicianii noştri ce anume rasă determină soarta acestui popor; ba sunt mulţi oameni cărora le e indiferent ce oameni vor locui pe acest pământ : greci, nemţi, bulgari, numai espresia geografico - politică a ţării să fie aceeaşi. Pentru aceştia de ex. e indiferentă încetăţenirea evreilor sau colonizarea ţării cu nemţi. Dar pentru istoric nu e indiferent. Istoricul va trebui să constate că există o luptă, fără conştiinţă poate, fără claritate de vederi, dar o luptă de rasă între elementele autohtone ale ţării şi între cele scurse după vremuri în mlaştina gospodăriei turceşti. În oraşele de şes ale Ţarii Româneşti au imigrat de peste Dunăre rase intelectual sterpe, fizic degenerate. Ele au viciat spiritul public, au viciat instituţii şi limbă, pentru că vârsta lor etnică e prea înaintată ca să se poată asimila sau pentru ca să fie capabile a concepe cu toată tinereţea organică a simţirii şi a caracterului o idee generoasă sau un adevăr. Nu e deloc de mirare că, pe când regenerarea naţională pornea în veacul al Xvii-lea din Tîrgovişte spre Ardeal, în secolul al Xix-lea ea pornea din Ardeal spre Bucureşti. Jupân Bucur — fie-i ţărâna uşoară! — era fără îndoială mocan, dar prin strunga prin care treceau odată oile lui au trecut mai târziu alte soiuri de dobitoace.
Dar să lăsăm pe vechii fanarioţi deoparte. Nu al lor e meritul c-au domnit în Ţara Românească, ci a lui Baiazid Fulgerul şi-a lui Mahomed II. Nu există tip de mizerie


[„«ROMANUL» A CONTRACTAT NĂRAVUL ..."]

,,Românul" a contractat năravul de-a ne atribui articole pe cari nu noi le-am scris, ci le-am reprodus din alte ziare, şi de-a polemiza apoi cu ,,Timpul" combătând , ca ale noastre, idei pe cari le împărtăşim poate numai în parte sau cu oarecari rezerve. Astfel se 'ntîmplă şi în numărul de sâmbătă , în care vedem că polemizează cu noi pe temeiul unui articol reprodus din „Poşta" privitor la antagonismul dintre moldoveni şi munteni.
Nu doar că ne-ar părea rău de-a fi scris acel articol pe care l-am reprodus. Ceea ce însă nu e al nostru, nu e, şi e o apucătură de rea credinţă de-a ne atribui în total şi direct idei pe cari nu le împărtăşim decât în parte sau indirect şi cari au nevoie sau de-o rectificare, sau de tranziţia printr-un nou punct de vedere.
Noi, de ex., avem în privinţa aşa numitului antagonism dintre moldoveni şi munteni o părere proprie, bazată pe observaţiuni etnologice, care modifică esenţial maniera de-a privi cestiunea.
Nu există, după a noastră părere, nici o deosibire între rasa română din Muntenia, Moldova, din cea mai considerabilă parte a Ardealului şi a Ţării Ungureşti. E absolut aceeaşi rasă, cu absolut aceleaşi înclinări şi aptitudini.
Dar în Bucureşti şi în oraşele de pe marginea Dunării s-au ivit un element etnic cu totul nou şi hibrid care ne-au furnizat generaţia actuală de guvernanţi. Acestea sunt rămăşiţele haimanalelor de sub steagurile lui Pasvanoglu şi Ypsilant şi resturile numeroase ale cavalerilor de industrie din Fanar. Din această seminţie nouă fac parte oameni ca Giani, Carada, C.A. Rosetti, Pherekydis , Serurie ş.al. Toată spuma asta de fanarioţi novisimi , cari s-au pripăşit în ţară de 50 — 60 de ani încoace, formează naturalmente elementul de disoluţiune, demagogia României.
Fizic şi intelectual stârpituri , neavând nici tradiţii, nici patrie, nici naţionalitate hotărâtă , le vedem punându-se la discreţia străinilor şi votându-le când pe Stroussberg, când răscumpărarea, ba le vedem aliindu-se în Moldova cu evreii ca să paralizeze lupta de emancipare naţională de acolo. Aprinşi de-o instinctivă ură contra tuturor elementelor istorice şi autohtone ale acestei ţări, le-am văzut introducând în toate ramurile legi străine neadaptate nici intereselor, nici naturii ei.
Aceste elemente sunt cu mult mai numeroase în Ţara Românească decât în Moldova, dar şi aci ele se află mai cu seamă în centrele şesului, nu prin oraşele de la munte, nici prin ţinuturile de acolo. Pe aceste producte de baltă moldovenii 'i confundă apoi cu populaţia istorică a Ţării Româneşti, precum se află în sate în genere şi îndeosebi la Câmpulung , la Tîrgovişte, la Târgu-jiului ş.a.m.d. Acestor producte de baltă moldovenii le zic din eroare munteni, căci nu sunt munteni.
Aşadar: distinguendum est.
Ceea ce sunt pentru Moldova evreii sunt pentru Ţara Românească aceste venituri cari, prin identitatea religiei, au ştiut să se strecure printre români, să-i amăgească şi să ajungă a-i stăpâni ; şi, pentru ca lucrul să le succeadă şi mai bine, au precupeţit tocmai instinctele noastre naţionale.
Vedem bunăoară pe-un C.A. Rosetti, un grec, şi pe Carada, un alt grec, înfiinţând o gazetă.
Ce nume-i dau?
„Românul".

Nu avem, se 'nţelege , o opinie exagerată despre importanţa acestor congrese internaţionale, dar în orice caz s-ar fi ales în România toată un om mai vrednic de a o reprezenta ca literat decât un băieţoi care-a scris franţuzeşte o broşurică despre Chestia izraelită, lipsită de orice originalitate, şi care apoi s-a furişat pe lângă o legaţiune română sub un titlu extraordinar şi supernumerar oarecare, până 'i va suna ora sfântului buget.
Odinioară cancelariile ţărilor noastre erau pline de băieţi primiţi pe procopseală, cari învăţau a scrie şi a citi în vro atenanţă murdară, precum le descrie cu pana sa de maistru răposatul Filimon . Din aceşti logofeţi Coate goale , din aceste ciocoflendure au ieşit genitorii roşiilor actuali, de o promiscuitate înspăimântătoare de provenienţă. Astăzi legaţiunile noastre ameninţă a deveni asemenea instituţii de primire pe procopseală a fel de fel de plevuşcă greco - bulgărească , pe care o vezi apoi răsărind prin congrese internaţionale şi reprezentând România.
Acolo însă unde România ar trebui să fie reprezentată, ea lipseşte.
Astfel în Veneţia s-a ţinut în luna aceasta congresul geografic internaţional.
Aci vedem reprezentate Austria, Belgia, Brazilia , Canada , Chili , Columbia , Egiptul , Franţa, Germania, Japonia , Grecia, Englitera cu coloniile, Mexicul, Olanda, Portugalia, Republica Argentiniană , San Salvador , Rusia, Spania, Statele Unite, Svedia, Sviţera, Ungaria, Venezuela .
Din partea României d. Obedenaru promisese a veni, dar în momentul din urmă n-a venit. Pân-în timpul din urmă congresul rezervase un compartiment pentru obiecte din România, dar n-a sosit nimic.
Asemenea n-a fost nimeni din partea României la manevrele militare italiane de la Padova , cari au avut loc de la 11 — 22 septemvrie. Cu toate acestea erau reprezentate aci Germania prin patru ofiţeri superiori, Englitera prin trei, Franţa prin patru, Sviţera prin trei, Svedia şi Norvegia prin doi, Portugalia prin unul.
Unde s-ar întroluca socialişti, ateişti , comunarzi or oameni tot de mâna aceasta, acolo veţi vedea răsărind cîte un Caligari, Horia şi Mircea Rosetti, ori altă seamă de tinerime fanariotică sub numirea specioasă de reprezentanţi ai rasei ciobanilor de la Rucăr ori a moşnenilor din Câmpulung .
Dar la ocazii în adevăr serioase, cum e bunăoară un congres geografic , cum sunt manevrele militare ale unei naţii consângene cu noi, la ocazii în care Apusul înrudit ar putea să fie interesat în lupta pentru existenţă a poporului romanic de lângă Dunăre, acolo sferele noastre determinante strălucesc prin absenţa lor.

-In preocuparile sale Eminescu avea in vedere si emigrarea tinerilor in centrele universitare mari din Europa de unde acestia se intorceau nepregatiti cheltuind bani pecare ar fi putut sa-i cheltuie in Romania.In comentariul sau autorul face referire si la Câmpulung

E necontestabil că emigrarea studenţilor în drept e o adevărată calamitate pentru ţară. Abstracţie făcând de la milioanele pe cari le cheltuiesc în străinătate şi pe cari le-ar putea cheltui în ţară, mai vin alte rele nu mai puţin esenţiale. Întâi se deprind în centrele cele mari c-o mulţime de trebuinţe, îndeplinite ieften acolo, scump la noi, trebuinţe cari aci nu se pot satisface cu leafa de judecător la Piatra, Câmpulung sau Târgul-jiului . Al doilea, ne vin aproape toţi c-o omeopatică doză de cunoştinţe, dar cu pretenţia de-a se face de-a doua zi deputaţi, miniştri, profesori de universitate.