Ziua Naţională, Ziua Muncii, Ziua Femeii, Ziua … cui vreţi dv. E plin de zile „cu dedicaţie”, iar dacă o ţinem în ritmul în care fiecare mai poate găsi o zi care, neapărat, trebuie sărbătorită, cine ştie la ce ajungem să sărbătorim, poate chiar 365 de zile din 365!. Ca, de pildă, „Ziua Internaţională de Luptă Împotriva Sobolanilor”, „Ziua Internaţională a celor cu ochii verzi”… Comedia poate fi fără sfârşit. Ei, şi ce face fiecare de ziua lui, care nu-i doar a lui? Cum o sărbătoreşte? „Ziua Muncii” se sărbătoreşte prin nemuncă. Toţi vrem o zi fără muncă pentru a sărbători… munca. Încet, apropiem flacăra de deget: „Ziua îndrăgostiţilor”. Care bate la uşă. La noi de două ori. O dată cosmopolit, de 14 februarie, şi o dată neaoş, de 24 februarie. (E ca la sărbătorile creştine – unele pe stil vechi, altele pe stil nou.) Ei, da, veţi zice, „Ziua îndrăgostiţilor” trebuie sărbătorită… „cu dragoste”. Dar de cine? De cei îndrăgostiţi doar? Şi de ce durează „Ziua Îndrăgostiţilor” doar o zi? Când ea ar trebui să dureze 365 de zile şi s-o sărbătorim în fiecare an!
Oricum, cosmopoliţi cum suntem, deschişi spre tot ce vine dinspre occidentul (apropiat sau îndepărtat), noi ne-am asumat foarte repede „Ziua Îndrăgostiţilor”, dar atât de organic, de parcă am fi sărbătorit-o de la începutul lumii. A prins ca şi telefonia mobilă! Şi suntem mai zeloşi în a o sărbători chiar decât cei care au lansat-o… pe piaţă, într-o variantă cu aură religioasă, „Valentine’s Day”.
Cred că sărmanul Sfânt Valentin, cel sacrificat pe altarul iubirii, altfel decât Romeo şi Julieta, fiind executat pentru că a slăvit iubirea şi tinereţea, văzând cum e omagiată jertfa sa, şi-ar retracta ceea ce a susţinut, simţindu-şi întinate idealurile sale.
Propagandistic, „Ziua Îndrăgostiţilor” tinde să bată orice altă zi. Pentru că ce nu facem noi în numele dragostei!? Să nu se înţeleagă greşit, nu sunt împotriva acestei zile, ci împotriva deturnării ei de la sensurile sale profunde, fiind confiscată de cei care iubesc, mai presus de orice, banul! Adică „ochii dracului”. Şi nu pe Dumnezeu, care „e iubire”.
Nu ştiu ce şanse mai are „Dragobetele” care, oricum, vine cam „târziu”, la zece zile după ce „Valentine’s Day” îi cam „epuizează” pe îndrăgostiţi. Lor le-ar mai rămâne să facă ceea ce, în tradiţia populară, se făcea de „Ziua Îndrăgostiţilor” la noi acasă: să se ia de mână, să meargă pe dealuri, să culeagă ghiocei, viorele, busuioc, să le pună la icoane şi apoi să le folosească la „vrăji” de… dragoste. Sau fetele să adune apă din omăt sau de izvor, cu care, spălându-se, să poată să devină şi mai frumoase şi mai drăgăstoase. Căci, finalmente, tot „Dragobetele sărută fetele”! frate.
„Ziua Îndrăgostiţilor”, dacă tot ne-o asumăm, ar trebui să fie o zi de sărbătoare, o „zi liberă”, ca şi „Ziua Internaţională a Muncii”, pentru că, după o zi de muncă, rămâne prea puţin timp pentru a da dragostei ce-i al dragostei. Ortodocşii au făcut din această zi sărbătoare, marcând în calendar „Aflarea capului Sfântului Ioan”. În tradiţia populară, de Dragobete flăcăii, după un ritual strict, se făceau „fraţi de cruce”, iar fetele „surori de cruce”.
Cred că ştim prea puţin despre ceea ce a însemnat/înseamnă această zi în viaţa noastră, ca să-i putem valorifica semnificaţiile în termeni contemporani.
Şi-atunci, nu-i de mirare „dictatura” „Valentine’s Day”!
Dar, până la urmă, cei care câştigă de pe urma „Zilei (zilelor) îndrăgostiţilor” nu sunt îndrăgostiţii, cât comercianţii. Ceea ce mă face să exclam, ca unul care exclude comerţul din ecuaţia dintre el şi ea: „Lăsaţi dragostea să vină la mine!”
In rest numai de bine.
TG.
Oricum, cosmopoliţi cum suntem, deschişi spre tot ce vine dinspre occidentul (apropiat sau îndepărtat), noi ne-am asumat foarte repede „Ziua Îndrăgostiţilor”, dar atât de organic, de parcă am fi sărbătorit-o de la începutul lumii. A prins ca şi telefonia mobilă! Şi suntem mai zeloşi în a o sărbători chiar decât cei care au lansat-o… pe piaţă, într-o variantă cu aură religioasă, „Valentine’s Day”.
Cred că sărmanul Sfânt Valentin, cel sacrificat pe altarul iubirii, altfel decât Romeo şi Julieta, fiind executat pentru că a slăvit iubirea şi tinereţea, văzând cum e omagiată jertfa sa, şi-ar retracta ceea ce a susţinut, simţindu-şi întinate idealurile sale.
Propagandistic, „Ziua Îndrăgostiţilor” tinde să bată orice altă zi. Pentru că ce nu facem noi în numele dragostei!? Să nu se înţeleagă greşit, nu sunt împotriva acestei zile, ci împotriva deturnării ei de la sensurile sale profunde, fiind confiscată de cei care iubesc, mai presus de orice, banul! Adică „ochii dracului”. Şi nu pe Dumnezeu, care „e iubire”.
Nu ştiu ce şanse mai are „Dragobetele” care, oricum, vine cam „târziu”, la zece zile după ce „Valentine’s Day” îi cam „epuizează” pe îndrăgostiţi. Lor le-ar mai rămâne să facă ceea ce, în tradiţia populară, se făcea de „Ziua Îndrăgostiţilor” la noi acasă: să se ia de mână, să meargă pe dealuri, să culeagă ghiocei, viorele, busuioc, să le pună la icoane şi apoi să le folosească la „vrăji” de… dragoste. Sau fetele să adune apă din omăt sau de izvor, cu care, spălându-se, să poată să devină şi mai frumoase şi mai drăgăstoase. Căci, finalmente, tot „Dragobetele sărută fetele”! frate.
„Ziua Îndrăgostiţilor”, dacă tot ne-o asumăm, ar trebui să fie o zi de sărbătoare, o „zi liberă”, ca şi „Ziua Internaţională a Muncii”, pentru că, după o zi de muncă, rămâne prea puţin timp pentru a da dragostei ce-i al dragostei. Ortodocşii au făcut din această zi sărbătoare, marcând în calendar „Aflarea capului Sfântului Ioan”. În tradiţia populară, de Dragobete flăcăii, după un ritual strict, se făceau „fraţi de cruce”, iar fetele „surori de cruce”.
Cred că ştim prea puţin despre ceea ce a însemnat/înseamnă această zi în viaţa noastră, ca să-i putem valorifica semnificaţiile în termeni contemporani.
Şi-atunci, nu-i de mirare „dictatura” „Valentine’s Day”!
Dar, până la urmă, cei care câştigă de pe urma „Zilei (zilelor) îndrăgostiţilor” nu sunt îndrăgostiţii, cât comercianţii. Ceea ce mă face să exclam, ca unul care exclude comerţul din ecuaţia dintre el şi ea: „Lăsaţi dragostea să vină la mine!”
In rest numai de bine.
TG.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu