Anul 1898 a fost pentru câmpulungeni un an al omagierii eroilor neamului. Conducerea oraşului a hotărât sa ridice doua statui: în cinstea Maiorului DIMITRIE GIURESCU (1835-1877) şi Voievodului, descalecator, RADU NEGRU. Onoarea transpunerii în viaţă a idei a revenit sculptorului DD Mirea.
Iată cine a fost Maiorul Dimitrie Giurescu: În urmă cu 131 de ani, în 1877, s-a declanşat războiul, care pentru români a devenit de independenţă. Căpitanul Dimitrie Giurescu este numit comandantul unei companii de dorobanţi. În anul 1875 primeşte gradul de maior si comanda batalionului 1 din Regimentul 4 Dorobanţi. Batalionul dislocat la Câmpulung Muscel s-a transformat, cu începere de la 1 februarie 1877, în Batalionul 2 Muscel, în cadrul aceluiaşi regiment, care avea sediul la Piteşti. La data de 10 aprilie 1877, Regimentul 4 Dorobanţi a primit ordin să se deplaseze la Craiova, şi de acolo în zona de concentrare a marii unitati (Divizia 1 Infanterie) care avea misiunea să ocupe o poziţie de acoperire în zona Segarcea-Radovan, cu orientare spre Calafat. De aici înainte, muşcelenii vor acţiona spre frontul din Bulgaria. Pentru un scurt timp, au supravegheat comunicaţiile de la Plevna la Vidin, după care au intrat în dispozitiv de siguranţă cu două companii la Gigen-Mehala. Aceasta până la 5 noiembrie, când detaşamentul Slaniceanu a început deplasarea spre Rahova. La această dată, sub comanda maiorului Giurescu s-au aflat doua batalioane de dorobanţi, care au început deplasarea spre Rahova. Detaşamentul colonelului Slaniceanu ajunge a doua zi seara pe platoul de la sud de satul Selanovodea, la o depărtare de circa 4 kilometri de Rahova. Acolo inamicul dispunea de o cetate puternic întărită, având 3.000 de nizami, câteva sute de basbuzuci si cherchezisi si 4 tunuri. Pe baza ordinului dat de colonelul Slaniceanu, muşcelenilor lui Giurescu le revenea cinstea de a începe ei lupta în fruntea primei linii de atac. În afara de dorobanţii muşceleni ai maiorului Giurescu, în cadrul acestei linii au fost destinate sa acţioneze o companie de dorobanţi din Regimentul 4 Dorobanţi si un batalion din Regimentul 1 Dorobanţi. Comanda întregii linii întâi de atac o avea maiorul Constantin Ene. Colonel Slaniceanu a hotărât ca asaltul poziţiilor vrăjmaşe de la Rahova sa aibă loc în zorii zilei de 7 noiembrie 1877. În timpul înaintării spre poziţiile trupelor otomane, maiorul Giurescu îi îmbărbăta pe dorobanţi săi. Speriaţi de îndrăzneala si hotărârea cu care atacau ostaşii români, turcii au început să cedeze şi s-o rupă la fugă. Muşcelenii, la îndemnul lui Giurescu, cuceresc prima redută turcească de la Rahova. După luarea primei redute otomane, în faţa dorobanţilor muşceleni stătea o nouă misiune, aceia de a cucerii reduta "cea mare", care era apărată de forţe inamice mult mai numeroase. Cucerirea acestei redute s-a făcut cu mare greutate. Maiorul Giurescu se afla fruntea vitejilor săi îndemnâdu-i "înainte, băieţi!". În acel moment, un glonţ vrăjmaş l-a lovit drept în frunte. Maiorul "se prăvalii ca un stejar retezat... stropind cu sângele lui drapelul regimentului". Câinele credincios lui Giurescu, Tirex, care l-a însoţit tot timpul până în preajma redutei, văzându-şi stăpânul cu faţa însângerată, s-a apropiat de el, ca de un prieten drag, dar un glonţ ucigaş i-a curmat viaţa si credinciosului câine. Comanda liniei de atac a fost preluata imediat de maiorul Constantin Ene, dar, curând, un glonţ vrăjmaş i-a străpuns şi lui pieptul. "Tot înainte, puilor" - striga el către bravii săi ostaşi în ultimele clipe ale vieţii. În dimineaţa zilei de 9 noiembrie 1877, trupele române din Corpul de observaţie, conduse de generalul Lupu, au trecut Dunărea si au intrat în Rahova pe la nord. După câteva ore au intrat în redută şi trupele detaşamentului colonelului Slaniceanu. Un ziar din ţară anunţa în acea zi, de strălucita victorie cu următoarele cuvinte: "pentru a doua oara de la Mihai voievod, drapelul român fâlfâie pe zidurile Rahovei". În anul 1898, s-a ridicat un monument cu bustul maiorului Dimitrie Giurescu, în fosta cazarma a batalionului 30 dorobanţi de la Câmpulung Muşcel. Numele sau, ca de altfel numele tuturor eroilor aprigei încleştări din Războiul pentru Independenţă din 1877-1878, a fost şi va fi rostit întotdeauna cu stima si consideraţie de muşceleni.
TG
b30
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu