SEMN DE LA DUMNEZEU

Bucatarie de familie onorabila, gospodina invaluita de mirosuri misterioase, oale clocotind cu sarg pentru a satisface gusturile baietilor si, surpriza: un strigat de uimire strabate apartamentul insotit de o privire mirata si de multa emotie. Din camerele lor, apar baietii unde leneveau de zor, sa vada ce vraji a mai facut mama lor. Si cand acolo, ce sa vezi? Semn dumnezeesc, un cartof cu destinatie precisa, oala de ciorba, isi arata plin de fala minunea aflata in mijlocul sau, o Cruce si astfel ii este deturnata destinatia din oala de ciorba spre galeria foto a tatalui care nu a mai astept sa se „raceasca” minunea si s-a gandit sa v-o arate si dumneavostra. Acum la sfarsit de an, ce sa va zic si eu? Sa va dea Domnu numai bine si sa nu uitam ca din vechime semnul crucii i-a ajutat pe crestini!


TG

CONFERINTA DE PRESA UDATA

La ceas aniversar, filialele locale ale partidelor cu pretentii s-au intrecut in a invita presa la conferinte de bilant anual. Presedintii au facut tot posibilul sa-si faca speack-ul cat mai electoral, cu sageti spre adversarii politici consacrati. La PSD, ex deputatul Gheorghe Marin, ca de fiecare data ne-a tinut lectia de economie politica, la sfarsit, mai mai sa ne scoata la tabla sa vada daca am inteles cum e cu economia de piata in ajun de sarbatori, cand salvarea Romaniei sta in euroii capsunarilor. Ajutoarele domniei sale in aceeasi nota au vorbit despre consiliul local si cat de mult s-au implicat, deh….., sunt in opozitie. In rest, urari de bine pentru cetateni, zambete la flash-urile aparatelor de fotografiat si la bunavedere. Nici nu adastam putin si telefonul tar...., doamna secretara ne anunta oficial dorinta primarului de a participa la o conferinta de presa, bineinteles, de bilant, da ce bilant domnule, ca primarul nu mai prididea cu realizarile nici dupa 45 de minute, mai ca imi venea sa dau cu ceasul de masa sa vad daca nu a stat. Si in sfarsit aceleasi atentii, protocol, sampanie, poza de sfarsit de an si La multi ani !



TG

PASTORALA

Prin Darul Atotputernicului Dumnezeu

Episcopul Argeşului şi Muşcelului
C a l i n i c
roagă pe Iisus Hristos, Veşnicul Arhiereu,
ca Sfântul Duh să coboare peste Sfinţitul Cler,
Cinul monahal şi dreptmăritorii Creştini şi Creştine,
cu pace, sănătate şi spor binecuvântat
în tot lucrul bun!

Dreptmăritori Creştini,

Din frumuseţea acestei lumi văzute, Pământul care se roteşte printre miliardele de sori şi stele, dacă ne ridicăm ochii şi mintea către cer, în adânc de noapte, vom vedea cum „Cerurile spun mărirea lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria! Ziua-i spune zilei cuvânt şi noaptea-i vesteşte nopţii cunoaştere!
Din întinderea uriaşă a Cosmosului, un luceafăr, fără căi cunoscute astronomilor, călăuzi odinioară spre Iudeea şi spre micuţul Betleem, unde vor afla pe Iisus născut în iesle, pe cei Trei Iluminaţi de la Răsărit numiţi astonomi din Tradiţie: Gaşpar, Melchior şi Baltazar. Ei vor vedea stând steaua cea luminoasă deasupra peşterii, iar intrând, vor îngenunchea întru adorare, aducându-i daruri: aur, ca unui Împărat, tămâie, ca unul Dumnezeu şi smirnă, ca unui Mântuitor, jertfindu-se pentru salvarea omenirii din păcatul strămoşesc şi păcatele personale.
Potrivit gândirii lui Dumnezeu, de care noi oamenii suntem plini de uimire, Pavel Apostolul scria creştinilor din Galateni: „Dar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub lege, ca pe cei de sub lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea!”
Iată că a venit „plinirea vremii”; potirul vechilor proorocii era plin până sus şi mila marelui Dumnezeu se revărsa în lacrimi şi în stele.

Dreptmăritori Creştini,

Când ne aducem aminte de Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, gândul nostru se ridică de îndată la miraculoasa şi preacurata zămislire a Fiului lui Dumnezeu. Cu puterile noastre, întărite de Dumnezeu, vestim şi anul acesta credinţa vie şi statornică, precum o facem de fiecare dată când rostim cu pioşenie Simbolul de credinţă, amintind de Iisus Hristos „Carele pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om …”
Copleşitoare realitate istorică şi uimitoare învăţătură pentru cei ce primesc în genunchi, în prosternare adâncă, alături de Pururea Fecioara Maria, pogorârea între noi a Dumnezeului Mântuitor! Cum vom pricepe, fără ajutorul lui Dumnezeu, iubirea dumnezeiască revărsată în lumină lină, unind pentru totdeauna Dumnezeirea cu omenirea?!?
Se cuvine să primim şi să preamărim pe Logosul Cel Veşnic, Cel ce a binevoit să ia firea noastră omenească, afară de păcat, întrupându-se din strănepoata regelui David! Bunătatea inimii noastre, curăţenia sufletului şi sfinţenia gândurilor, trebuie să fie potirul de aur în care să se odihnească pururea acest august mister al coborârii lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi al vieţuirii cu noi pururea.
Vrem să primim acest mărgăritar ceresc: Fiul lui Dumnezeu S-a născut din sânul Fecioarei Maria, fără păcat şi mai presus de înţelegerea noastră? Dacă vom avea inimă de copil, după cum ne cere Iisus Hristos, atunci ne putem sălăşlui în Cetatea Celor Nouă Fericiri: „Fericiţi cei curaţi cu inima că aceea vor vedea pe Dumnezeu!” Aşa vom înţelege iubirea lui Dumnezeu pentru om: „Cu iubire veşnică te-am iubit şi de aceea Mi-am întins spre tine bunăvoinţa”, iar Sfântul Ioan Evanghelistul, inspirat de Duhul Sfânt, scrie, dând de ştire lumii: „Că Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică!”
La dumnezeiască iubire, arătată nouă oamenilor, trebuie să răspundem cu iubirea noastră, mulţumind lui Dumnezeu Tatăl, că: „Nu L-a trimis pe Fiul Său în lume, ca să judece lumea, ci pentru ca lumea să se mântuiască printr-Însul.”

Dreptmăritori Creştini,

Deseori, în gândurile şi spaimele noastre credem că Dumnezeu stă cu sabia, gata să izbească grumazul nostru. Dacă nu înţelegem că suntem fii şi moştenitori ai Împărăţiei lui Dumnezeu, potrivit Scripturii Sfinte, şi că iubirea noastră trebuie să fie năvalnică şi plină de curaj, atunci vom suferi de frica ce moleşeşte şi degradează fiinţa noastră.
Dacă nu vom uita Cuvântul lui Iisus, spus femeii păcătoase, sau datornicului, că cine iubeşte mult i se iartă mult, iar cine iubeşte puţin, i se iartă puţin, vom putea birui amorţirea şi teama de pedeapsă.
Judecata lui Dumnezeu şi numai a Lui: „Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina”, deşi: „Noi aşteptăm lumina, dar iată întunericul; aşteptăm revărsatul zorilor, dar umblăm în beznă … faptele noastre le ştim: necredinţa şi tăgada Domnului; căderea de la credinţa în Dumnezeu grăirea minciunii şi răzvrătirea, născocirea şi cugetarea la lucruri viclene.”
Lucrarea noastră, pe lumea aceasta, trebuie să fie una directă şi sigură: Credinţa vie în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Aceasta este forţa care ne va izbăvi de alunecări şi ne va salva de la judecată: „Cel ce crede într-Însul nu este judecat, dar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu.”

Dreptmăritori Creştini,

Cei mai mulţi dintre noi credem în Dumnezeu. La credinţa pe care o avem trebuie să adăugăm dragostea noastră şi nădejdea în lucrarea mântuirii, care vine tot de la Dumnezeul Iubirii. În clipa în care avem dragoste de Dumnezeu, ne silim să nu-I greşim întru nimic, aşa cum procedăm cu cei pe care-i avem în iubire, dintre oameni, cum ar fi de pildă: dragostea pe care o au soţii între ei, copiii faţă de părinţi sau prieteni.
Delicateţea pe care o arătăm oamenilor, cu grija de a nu-i supăra, barem atât să fie şi pentru Dumnezeu şi încă ar fi bine. Dar porunca biblică ne îndeamnă „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta … să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
Această stare ne va duce în ipostaza fericită, descrisă de Profetul Isaia, în care Dumnezeu ne va lua în bucuria iubirii Sale: „Nu vei mai avea soarele ca lumină în timpul zilei şi strălucirea lunii nu te va mai lumina; ci Domnul va fi peste tine o lumină veşnică şi Dumnezeul tău va fi slava ta. Soarele tău nu va mai asfinţi şi luna nu va mai descreşte: că Domnul va fi pentru tine lumină veşnică şi zilele întristării tale se vor sfârşi.”
Iisus Hristos, Domnul bucuriei noastre, a venit ca Lumină dumnezeiască să lumineze viaţa noastră şi cămara sufletului zbuciumat. El a venit să ne garanteze mântuirea prin jertfa Sa. El a venit ca să ne fie pentru totdeauna Prietenul nostru cel mai drag, din cer şi de pe pământ: „Mai mare iubire decât aceasta nimeni nu are: să-şi pună cineva viaţa pentru prietenii săi. Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc. Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unii pe alţii!”
De cele mai multe ori ne răsfăţăm spunând că-L iubim pe Dumnezeu dar când un om oarecare ne apare în cale pentru a-l ajuta, ne scuzăm sau îndreptăm oarecare ocări asupra lui: „Dacă cineva zice: Îl iubesc pe Dumnezeu!, dar pe fratele său îl urăşte, mincinos este. Pentru că cel ce nu-şi iubeşte fratele pe care îl vede, nu-L poate iubi pe Dumnezeu pe Care nu-L vede. Şi această poruncă o avem de la El: Cel ce-L iubeşte pe Dumnezeu, să-l iubească şi pe fratele său.”
Dacă ar fi să măsurăm bine lucrurile, să nu credem că-I facem lui Dumnezeu vreun hatâr că-L iubim din poruncă dumnezeiască. Noi îi suntem datori de două ori, dar dacă mă gândesc bine, chiar de trei ori:
1. Că ne-a zidit, aducându-ne şi pe lumea aceasta;
2. Pentru că „noi Îl iubim pe Dumnezeu pentru că El ne-a iubit întâi!
3. Pentru că am fost cumpăraţi cu preţ de Dumnezeu!
Fiind aşa de mare preţul, pentru că Iisus Hristos ne-a răscumpărat din robia păcatului prin jertfa propriului sânge, noi nu mai suntem ai noştri, ci suntem copiii lui Dumnezeu.
Cine este aşa de neînţelept să nu se bucure ştiindu-se cetăţean al Împărăţiei lui Dumnezeu? Din această augustă stare, noi suntem datori să ne purtăm ca fii ai lui Dumnezeu, ascultând şi împlinind poruncile Sale.
Astfel, Naşterea lui Iisus Hristos, la noi, în vatra pământească, ne îndeamnă la închegarea familiei şi naşterea de prunci buni, la sfinţenia traiului conjugal, la asumarea frumuseţii unice, care este Taina Căsătoriei, temelia Bisericii şi a Neamului românesc.

Dreptmăritori Creştini, iubitori ai Naşterii lui Iisus Hristos Domnul,

Crăciunul, Sărbătoarea Bucuriei în Ceruri, de unde îngerii au venit la Peştera din Betleemul Iudeii, unde s-a născut Iisus, ca să cânte cu păstorii: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire”, este temelia pe care se zideşte viaţa, darul lui Dumnezeu şi minunea fără seamăn, în casa fiecărui gospodar.
Îndemnăm, în numele lui Iisus Hristos Domnul, ca să ne întărim familia, Biserica cea dintâi din vatra strămoşească, pentru că de unitatea şi sănătatea ei depinde voinicia unei ţări în concertul celorlalte popoare ale Europei.
Ne rugăm Bunului Dumnezeu, ca prăznuirea Naşterii Fiului Său, Iisus Hristos Domnul, să renască credinţa şi în viaţa popoarelor Europei pentru a fi purtate de Duhul Sfânt pe culmile luminii şi ale mântuirii!
Tuturor creştinilor, Cler şi Popor binecuvântat, Vă dorim sănătate deplină şi spor în tot lucrul bun, cântând din adâncul inimii:

Hristos Se naşte, măriţi-L!
Hristos, din Ceruri, întâmpinaţi-L!
Hristos, pe pământ, Înălţaţi-vă!
Cântaţi Domnului tot pământul!

† Calinic

Episcop al Argeşului şi Muscelului

REVOLUTIE 18 ANI, SI CE DACA??!!!??

22 decembrie 1989 - 22 decembrie 2007. 18 ani, varsta clamata astazi de participantii la aniversarea “revolutiei” din Campulung. Lume multa, oameni putini.
22 decembrie 1989 sperante, vise, drum deschis spre libertate, oameni voiosi cu sufletul in palma, dornici sa invete democratie de la orcine s-a oferit in acei ani de inceput.
FSN, FDSN, Iliescu, sperante, au murit oameni, mai mult sau mai putin constienti, mineriada, Piata Universitatii si ce daca??!!!?? Pagina noua, un loc in istoria contemporana dupa 18 ani. Ne vedem la cimitirul revolutiei.
`92, `93, romanii au invatat sa strige, „nu ne vindem tara”, si ce daca??!!!?? O vand altii!!! Plovere pe gat, partide noi, aripi tinere, PD, Roman, Basescu, PNL, cai verzi…. pe pereti, nationalisti, PRM si UDMR-ul isi vede de treaba.
`96 prima ruptura in lantul de stanga, PNTCD, presedinte cu barba albastra, mineriade, Biserica intervine, si ce daca??!!!?? Pace.
2000 PSD, Iliescu reloaded, si ce daca??!!!??, baroni locali, miliardari, dolari, euro, UE, cuvinte care ne-au intrat in cap, si ce daca??!!!?? NATO, friendship, curcubeu, americani, manuale pentru invatat democratie, dar tot cu litere rosii… si ce daca??!!!?? la vremuri noi, tot noi
2004 revolutie portocalie ca sa fim in trend cu vecinii, aliante, frati de cruce, poduri de florii, Basescu, Tericeanu, Stolojan plangand, si ce daca??!!!?? Sperante, uniunea tot mai aproape, baroane care ne invata ce sa facem cu copiii….
2007 bucurie, artificii, hands up, Europa venim… si ce daca??!!!?? Nu s-a terminat bine strigatul si, prietenii nostri latini au inceput sa ne cante cu carabinierii la geamuri „arivederci Roma”
22 decembrie 1989 - 22 decembrie 2007, 18 ani, si ce daca??!!!??, democratie, si ce daca??!!!??, poate copii nostri, noi umblam din poarta in poarta, si ce daca??!!!??......




TG

ZICERI DE CAPUL MEU

Până să capăt buna inspiraţie să mai şi respir, mi-am mâncat 18 ani din viaţă pe sistem pesede, pntcd, pnl în micul meu oraş care altceva nu prea ştie. M-am dat cu capul de toţi pereţii, am zis că mi-e bine şi am crezut că fac bine. Dar constat ca mi-a trecut.
Traiesc, chiar dacă mi-e greu să recunosc, intr- un oraş de sclavi. Le beau vodca şi sucul, le mânc pâinea, le vizitez crâşmele, le râvnesc banii, le învăţ în şcoli, le calc pe străzi şi, da, cred că respir fara sa vreau ceva aer de-al lor. Îi vad „mai" superiori şi rasaţi, dar îi detest si pentru că nu vreau sa-i înţeleg şi pentru că au mai mult decât credem că pot eu, muncitor de rand.
Mă gândeam deunăzi că pot număra pe degetele de la o mână personajele care să nu trăiască pentru ei. Pentru oligarhia cu trei trandafiri (trandafir) în frunte, cu sageata in sus sau in jos dupa cum bate vantul. Bine, cred ca e un alt fel de a „aparţine”, de a primi laude şi reproşuri pe bani şi cât se poate de legal, pentru a împărţi funcţii şi contracte după un algoritm recunoscut de tot clanul şi, poate, de a simţi că eşti parte dintr-o clasă superioară a porcilor care sunt mai egali decât celelalte animale.
Cum tocmai eu am slugărit oamenilor care îţi zâmbesc călcându-te în picioare? Nici nu mai ştiu ce-mi doream, nici nu mai contează că ei încă se mănâncă de vii. Cert e că am ieşit întreag din acest „bip…” urat mirositor, că încă mai cred în prieteni şi în mine, dar încă mai port cicatricile slugărniciei pe care mi-a injectat-o sistemul vechi si nou. De altfel, mă mai amuz şi eu cât pot pe seama caraghioşilor care îmi conduc acum tărişoara, adunându-mi forţele şi cumpărându-mi şi eu ismene cand roşii cand portocalii, ca să pot lupta, încă o dată, cu oligarhii şi lighioanele lor, cu mogulii şi ciocoii care mă vor lovi din nou şi din nou şi din nou... Nu imi este frica, dar mie unu imi este scarba.

TG

CINSTE SPORTIVILOR MUSCELENI

Intr-o atmosfera de sarbatoare specifica sfarsitului de an, Clubul Sportiv Muscelul din Municipiul Campulung, si-a sarbatorit astazi 20.12.2007 campionii. Invitati de onoare au fost: directorul Directiei pentru Sport a judetului Arges, Laurentiu Achimescu, primarul Municipiului Campulung ing. Calin Andrei, viceprimarul Municipiului Campulung Sorin Buta, consilieri locali, directori de scoli, sponsori si nu in ultimul rand, presa musceleana.

Adunarea a inceput cu o alocutiune a presedintelui clubului sportiv, profesorul Gheorghe Pavelescu, care a aratat printre altele cu mandrie profesionala faptul ca numarul medaliilor obtinute in acest an de sportivii musceleni, membrii ai clubului, la campionatele mondiale, europene, internationale si nationale, au fost in numar de 125, cu probabilitatea de a se mari ca numar intru-cat echipajele de bob juniori sunt participante in aceasta perioada la un concurs international in Canada.

Detaliind rezultatele obtinute, putem spune ca la seniori au fost obtinute 31de medalii din care 9 de aur; la tineret 25 de medalii din care 12 de aur; la juniori 25 de medalii din care 12 de aur; la juniori mici 44 de medalii din care 16 de aur. Anul acesta clubul a avut o reprezentare internationala deosebita: campionatele mondiale 3 medalii, 2 de argint, 1 de bronz si un loc 4; capionatele europene o medalie de bronz si un loc 5; concursuri ale Uniunii Europene, o medalie de argint la Cupa Europei, un loc 5, un loc 6, un loc 12 si un loc 21; Jocurile Uniunii Europene un loc 5; campionate balcanice o medalie de aur la seniori si 2 la juniori din care una de aur si una de argint. Sportivii clubului muscelean se regasesc in echipele reprezentative ale Romaniei, 12 la seniori si 9 la juniori. In baza acestor rezultete obtinute de sportivii musceleni si antrenorii lor, conducatorii sportului din municipiu, impreuna cu presedintii de sectii, au hotarat urmatoarea ierarhie:



10. NEATA SIMONA – Atletism – Antrenor BUNESCU MIHAI
9. COJANU RAZVAN – Box – Antrenor DIA CONSTANTIN
8. MOTOI RAZVAN – Lupte – Antrenor COMAN LUCIAN
7. OPREA EUGENIA – Atletism – Antrenor IONESCU COSTEL
6. DUMITRESCU DIANA – Atletism – Antrenor PACIOIANU ION
5. BERECHET ALEXANDRA – Box – VLAD GHEORGHE
4. ANGHEL ALIN – Atletism – Antrenor IONESCU COSTEL
3. TIMOFTE DIANA – Box – Antrenor VLAD GHEORGHE
2. UNGUREANU OANA – Bob – Antrenor PACIOIANU IULIAN
2. DRAGAN MARIA – Bob – Antrenor PACIOIANU IULIAN
1.DOVALCIUC DANUT – Bob – Antrenor PACIOIANU IULIAN
1. ANDREI IONUT – Bob – Antrenor PACIOIANU IULIAN
1. ISTRATE NICOLAE – Bob – Antrenor PACIOIANU IULIAN

1900 DE ANI DE LA PROSLĂVIREA SFÂNTULUI IGNATIE TEOFORUL

Mare mângâiere încercăm în sufletele noastre când citim în Vieţile Sfinţilor şi despre Episcopul Antiohiei, Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul.
Acest mare Ierarh, purtător de Dumnezeu, pentru că aşa se citeşte Teoforul – teos şi foros = de dumnezeu purtătorul, a fost învrednicit de darul arhierei în jurul anului 69 după Hristos.
Pentru mărturisirea lui Hristos, el a fost condamnat la moarte în timpul persecuţiilor împotriva creştinilor, decretată de împăratul roman Traian, despre care noi românii ştim foarte bine din istorie.
Plecând spre Roma sub pază militară Sfântul Ignatie, făcând mici opriri, a scris 7 scrisori importante pentru tânăra credinţă creştină imediat următoare Apostolilor.
În localitatea Smirna face o oprire mai mare de unde scrie 4 epistole comunităţilor creştine. Aşa ni se păstrează scrisorile adresate: Bisericilor din Efes, Magnesia, Tralles şi Roma, iar la Troas a scris celelalte scrisori, către Episcopul Policarp, către Bisericile din Philadelphia şi Smirna.
Miezul scrisorilor ne dezvăluie că Sfântul Ignatie era un mare iubitor al lui Hristos, arătându-i sfinţenia absolută şi învierea din morţi, îndemnând creştinii la unitate, prin Sfânta Euharistie (Sfânta Împărtăşanie) pe care o administra direct episcopul local.
Pe tot parcursul drumului spre Roma unde trebuia să moară din porunca împăratului Traian, creştinii îl întâmpinau pe Sfântul Ignatie, Episcopul Antiohiei, cu bucurie mare, pentru că îl vedeau, dar şi cu durere fără margini că mergea spre a primi mucenicia pentru Hristos.
El spunea tuturor că este „grăunte al lui Hristos” şi merge să-l macine gura leilor, ceea ce s-a şi întâmplat, fiind aruncat în Colosseum, în anul 107, imediat sfâşiat de înfometaţii lei, el bucurându-se şi dând laudă lui Dumnezeu, că l-a învrednicit să-l mărturisească pe Hristos, al cărui episcop era.
Biserica Ortodoxă i-a aşezat cinstirea exact înaintea prăznuirii Naşterii Domnului Iisus Hristos, pe care l-a iubit cu atâta înflăcărare. Anul acesta se împlinesc 1900 de ani de la trecerea în ţara de peste veac a Sfântului Martir Ignatie Teoforul, Episcopul Antiohiei.
În tradiţia noastră românească se vorbeşte înainte de Crăciun de Ignat. Este vorba de Sfântul Ignatie, desigur. Se obişnuieşte ca atunci să se taie purcelul pentru bucuria mesei de Crăciun. La noi în sat acest lucru se făcea după Sfântul Ştefan, a treia zi de Crăciun şi Anul Nou, pentru a se putea bucura gospodarii şi copilaşii, mai ales, din bunătăţile purcelaşului.
Dacă aşa vom face, vom cinsti sărbătorile Crăciunului cu masă ca buni creştini şi nu ca pofticioşi fără rânduială. Este greu, desigur, să schimbăm obiceiul, dar este necesar să-l mutăm cu câteva zile.
Întru cinstirea Sfântului Ignatie vom da mai jos câteva învăţături sfinte de acum peste 1900 de ani din scrisorile sale:
1.Cinstirea duminicii: „Aşadar, cei care au trăit în rânduielile cele vechi şi au venit la nădejdea cea nouă să nu mai vină sâmbăta, ci duminica, în care şi viaţa noastră a răsărit, prin El şi prin moartea Lui” (Scrisoarea către magnesieni, IX)
2. Măsura iubirii: „Dacă iubeşti numai pe ucenicii cei buni (pe toţi oamenii buni) nu ai nici un merit; mai mult, supune-ţi-i cu blândeţe, pe cei molipsiţi” (Scrisoare către Policarp, II).
3. Smerenia: „Nimeni să nu se mândrească cu locul pe care îl ocupă; că totul este credinţă şi dragoste, decât care nimic nu-i mai mare” (Scrisoare către smirneni, VI).
4. Puterea Sfintei Euharistii: „Sârguiţi-vă, ca azi, să vă adunaţi mai des pentru Euharistia lui Dumnezeu şi spre slava Lui. Când vă adunaţi des, sunt nimicite puterile satanei, iar prin unirea credinţei voastre se risipeşte prăpădul lui” (Scrisoare către Efeseni, XII).
5. Răspunderile duhovniceşti ale episcopului: „Apără-ţi locul pe care îl ocupi; toată grija trupească şi duhovnicească. Poartă grijă de unire, decât care nimic nu-i mai bun. Poartă-i pe toţi, precum şi Domnul te poartă pe tine. Rabdă-i pe toţi în dragoste, precum şi faci. Îndeletniceşte-te cu rugăciuni neîncetate! Cere pricepere mai multă decât ai! Priveghează, având duh neadormit! Vorbeşte cu fiecare după asemănarea lui Dumnezeu! Poartă bolile tuturora ca un atlet desăvârşit!” (Scrisoare către Policarp, I).
Să împlinim îndemnurile de mai sus, cu toată dragostea creştină.
Sfinte Mucenic Ignatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!


† Calinic

Episcop al Argeşului şi Muscelului

BOB NICOLESCU, 30 DE ANI DE SCENOGRAFIE

30 de ani de scenografie. Bob Nicolescu


O expozitie de scenografie trimite, de obicei, la spectacol, la acel spatiu sacru estetic, in care se petrece ori se confrunta, viata omului cu sine dar si cu realitatile foste, actuale, sau viitoare. Este un spatiu natural si totusi artificial, functionabil pentru cateva clipe, subordonat interior si exterior spectatorului, aceasta in mod normal. Se poate insa si altfel, acesta ca moment de exceptie, exceptie provenita din simbioza tuturor lucrarilor reprezentand spatii din filme, spectacole de teatru, grafica de televiziune. Intr-un astfel de spatiu binecuvantat din municipiul Campulung, in prezenta unui numeros public de arta, maestrul Bob Nicolescu si invitatul sau de onoare, regizorul Serban Marinescu, au demonstrat inca o data, daca mai era nevoie, ca dintr-o buna colaborare intre scenograf si regizor ia nastere o opera de arta. De aceasta data pe simeze s-au aflat schite de scenografie din filme celebre romanesti cum ar fi:

Vlad Tepes regia Doru Nastase

Burebista (2 filme) regia Gheorghe Vitanidis

Masca de argint regia Gheorghe Vitanidis

Colierul de turcoaze regia Gheorghe Vitanidis

Duelul regia Sergiu Nicolaescu

Ticalosii regia Serban Marinescu, etc.

Si spatiul nu-mi permite sa detaliez intreaga opera a maestrului, trebuie insa amintit si faptul ca CV-ul nu ar fi complet daca nu am trece in el manifestarile ca actor in roluri episodice din filme, insa adevarata valoare ca actor a aratat-o in pelicula Cod inconnu, lung metraj artistic unde a detinut rolul principal. Filmul a fost regizat de Michael Haneke fiind prezentat la Cannes. Vizitand aceasta expozitie veti constata ca Bob Nicolesacu este un actor nevazut, un artist matur, care folosindu-se de cadrul scenografic si-a pus in valoare intregul sau rafinament si intreaga luciditate in folosul exprimarii ideilor regizorale pentru a crea viata adevarata. De aceea, nu intamplator a fost unul dintre cei mai apreciati discipoli ai marelui artist, Corneliu Baba.

La multi ani MAESTRE cu prilejiul celor 30 de ani de activitate: 1977-2007.

angajament solemn 2008

Ce isi propune campulungeanul TG pentru 2008
Sunt momente cand, omul trage linie. Si isi promite ca o sa faca sau o sa schimbe lucruri. Am intrat in Europa de aproape un an, am sa incerc si eu, sa intru poate la anul. Testul care urmeaza e, pe cat de simplu, pe atat de util si totdata hilar. Bifati, dragii mei, din lista de mai jos, angajamentele care vi se potrivesc, pe care le-ati lua si pe care, la o adica, le-ati si luat pe bune si va propuneti sa va si tineti de ele in 2008. La sfarsit sa facem calculul si evaluam.
Sa incepem, deci:
1. Sa citesc macar o carte pana la capat.
2. Sa nu mai dau atatia bani pe iluzii deja pierdute.
3. Sa ma mai las o data de fumat.
4. Sa nu-l mai injur atat de des pe primar.
5. Sa nu mai injur atat de des.
6. Sa nu-mi mai bat nevasta, credeti ca am curaj.
7. Sa-mi bat mai des nevasta, daca mai apuc.
8. Sa imi caut o amanta ca sa am pe cine bate.
9. Sa lupt pentru un salariu minim, mai mare.
10. Sa nu mai muncesc, pentru ca nu are rost.
11. Sa ma mut in ......garaj ca am.
12. Sa-mi invat fiul tot ce stiu eu mai bun despre viata.
13. Sa mai fak ceva ca uit.
14. Sa-i mai privesc si pe cei de langa mine.

15. Sa mai fac un supermarket in Grui.
16. Sa nu mai fac nici un fel de supermarket.
17. Sa-mi schimb look-ul cel putin de 2 ori.
18. Sa spun mai deschis tot ce am pe suflet.
19. Sa ascund mai mult ceea ce gandesc.
20. Sa-mi mai cumpar o casa.
21. Sa-mi inchiriez casa.
22. Sa-mi iau un animalut.
23. Sa scap de animalutul meu.
24. Sa slabesc, nu radeti ca am de unde.
25. Sa ma invat o noua limba straina, Moldoveneasca.
26. Sa calatoresc mai mult.
27. Sa stau mai mult acasa.
28. Sa fiu mai rece.
29. Sa fiu mai bun cu cei care tin la mine.
30. Sa beau numai apa plata si suc natural.
31. Sa mai mananc si altceva in afara de tratament.. de 54 de ani.
32. Sa nu ma mai plang de tot ce e romanesc.
33. Sa-i respect mai mult pe parintii care ii mai am, sa-i ajut si sa-i iubesc.
34. Sa intru in politica, ca sa... vezi punctul 20.
35. Sa-mi deschid o afacere.
36. Sa ma maturizez.
37. Sa fiu mai econom.
38. Sa am mai mult respect pentru mine.
39. Sa dau de baut la prieteni chiar daca eu nu beau alcool.
40. Sa ma tin de tot ce am promis.

Bun, acum ca am bifat si am numarat cate avem, sa evaluam:
Mai putin de 10 bife: Mama, ce fericit sunt cu viata mea si cat de putine lucruri vreau sa schimb!
Intre 10 si 20 de bife: Sunt un om normal, imi place sa schimb lucruri din cand in cand.
Mai mult de 20 de bife: Sunt un frustrat. De ce n-am facut mai multe la viata mea? De ce nu fac mai multe? Si cum sa fac sa mai schimb din ele? Poate ca, la anul, o sa fiu si eu un roman fericit... Sau poate ca am bifat prea multe din graba. In orice caz, sa fim fericiti cu ce avem deja, La multi ani 2008!.

TG

salut

va salut pe toti