Unitatea de chimie din orasul nostru a fost in fierbere. 15 ofiteri au pasit cu stangul, ca la armata, pe drumul batatorit al carierei militare, fiecare dintre ei, opt doamne si sapte domni, avand in ranita bastonul de maresal. Festivitatea i-a emotionat pe toti cei prezenti deopotriva, o lacrima aparand pe obrazul veteranilor comandanti care rememorau cu nostalgie momentul trait de ei in urma cu ani cand aveau aceleasi sentimente de mandrie. Promotia 2007 de academie si 2008 centrul de pregatire curs de baza, a fost felicitata de comandantul centrului, colonel Radu care i-a indemnat sa noteze cu litere de-o schioapa, in cartea de aur a vietii lor, acest moment.
In mod paradoxal, aceasta data reprezinta un sfarsit si un inceput - cei 15 terminandu-si sistemul de pregatire, moment in care au inceput cu adevarat cariera militara, regasindu-se in statul de organizare al armatei romane, in cea mai frumoasa functie, aceea de comandant de pluton.
Este un moment inaltator de care trebuie sa tina seama cei 15 ofiteri, pregatirea continuand in timp pentru a deveni profesionisti adevarati, acum nemailuptandu-se cu notele ci cu calificativele, care le va scurta sau lungi drumul pe care au apucat.
Ofiterul trebuie sa fie ca picatura de apa, tenace, pana la indeplinirea la timp si in totalitate a misiunilor in tara si in strainatate, fiindca, indiferent unde se vor regasi in timpul carierei, tot ofiteri ai armatei romane vor fi. Este important, dupa parerea mea, ca de-a lungul carierei sa respecte juramantul dat tarii, iar onoarea si gloria va fi a lor; si nu in ultimul rand: NIHIL SINE DEO!

T.G.

VIVAT MUZICA!!!!!!

Dragii mei, mai mult sau mai putini cititori, mi-e dor. Veti spune, si ce daca.!.
Nu esti singurul care patimesti acum in prag de primavara. Prea multe s-au adunat in acest 1 martie. 50 de ani de premii Gramy, 40 de ani de Cerbul de Aur, 40 de ani de Phoenix. Cum va spuneam, imi este dor de muzica adevarata. Elvis, Fogarty, Queen, Tina, iar in fruntea acestora, Beatles, care sunt ca niste sfinti ai muzicii.
Vreau jazz, rock, pop si ce-o mai fi. Da, dragii mei copii, de astazi, vreau muzica adevarata.
Chiar daca este vorba de muzica, mai deschideti din cand in cand cate un dictionar si veti fi surprinsi cate nume sonore, de acum clasici, au fost dati uitarii. Dar, oricand ar putea umple stadioane cu fani.
Si nu in ultimul rand, cei 40 de ani de cerb, fac parte din cultura noastra nationala, chiar daca s-a ratacit prin Carpati, utiand de succesiunea anilor.
Da fratilor, dupa cele scrise pana acum, ma simt foarte indreptatit sa spun ca doresc muzica adevarata, fara scandal si fara plagiat.
Va las pe dumneavoastra sa alegeti intre Phoenix si Salam. Vivat Muzica!
In rest, numai de bine.

T.G.