VIATA IN RATE

In putinele clipe de liniste pe care le are lucratorul capitalist al anului 2008, acesta isi analizeaza viata nebuneasca de peste zi si incearca sa isi planifice iuresul de a doua zi. Exceptand momentele de vis, din somn, nu stiu cand ne mai putem permite sa visam cu adevarat. Viteza cu care se desfasoara viata ne face sa mancam in reprize, sa muncim in etape, sa fim platiti esalonat, mai nou obligatoriu pe card, nu de altceva, sa ne mai ia cativa firfirici la buget. Nu mai punem la socoteala visele numite dorinte : casa pe pamant platita pe luna ,ca de, gravitatia este mai mica de sase ori, cei in putere viseaza la masini cu sute de cai putere, sonda in curte si amanta pe coada. Noi, pensionarii suntem pierduti in iluzii desarte ajungand sa facem credite la Casa de ajutor reciproc pentru a cumpara medicamente, lemne, viata pe care o mai avem de trait care este tot in rate. Nu scapam de rate nici cand murim pentru ca cei care raman ajung sa faca pomenile cuvenite tot in rate. Cum s-a ajuns aici? Cum s-a ajuns ca linistea pe care o cautam sa insemne un credit in plus? Nu stiu, dar daca stau sa ma gandesc mai bine, stiu eu ceva fiindca am pus si eu umarul mai de voie mai de nevoie la marea daramare din Decembrie 1989. De un timp ma paste un gand nebun sa-mi iau din nou plovarul pe gat si sa ies in srada si sa stirg –TREZESTE-TE ROMANE- pana nu-i timpul trecut.
In rest numai de bine
TG